Află Povestea Lui Nea` Toma, Bătrânul De 82 De Ani Care Vinde Flori De Ani Buni
Nea` Toma, bătrânul de 82 de ani care vinde flori de ani buni, însă NU pentru bani. Ce poveste emoţionantă…
Un tânăr artist din Iaşi, Andrei Cucu, l-a descoperit pe nea Toma, un vârstnic cu un suflet frumos care vinde flori. De când l-a cunoscut îl vizitează de câte ori are ocazia şi stau ore întregi de vorbă, iar fiecare vizită o împărtăşeşte cu prietenii virtuali.
,,Nea Toma – 7 iunie 2015
L-am regăsit pe nea Toma tot pe Lăpuşneanu. Îşi vindea florile, la fel ca duminica trecută. Mi-a zâmbit şi m-a recunoscut şi chiar mi-a spus că se bucură că mă revede. Am vorbit despre viaţă, oameni, despre suflet, despre familia lui, spunându-mi că „eu am de toate pentru toţi”. E cel mai mic dintre cei 7 copii câţi au fost la părinţi. În viaţă sunt două surori, una de 94 de ani, alta de 84 şi un frate. Are patru copii, unul stabilit la Paris şi ceilalţi sunt lângă el. Soţia l-a părăsit timpuriu, dar nu pentru că aşa ar fi vrut ea, ci, după cum nea Toma mi-a spus „a fost chemată”, a scris Andrei pa pagina lui Facebook.
,,La poveşti cu şi despre nea Toma – 16 august 2015
L-am regăsit pe nea Toma în acelaşi loc, pe strada Lăpuşneanu, cu aceleaşi flori frumoase ca de obicei. Astăzi vinde „nemuritoare” şi busuioc. Mi-a povestit cum a devenit „vânzător de flori”, şi ce îi mărturisesc oamenii care îi cumpără florile: „cum să nu vă cumpăr florile dacă îmi zâmbiţi şi îmi sunteţi drag”. Am vorbit despre comunism, despre capitalism, despre Statele Unite al Americii şi despre Radio Europa Liberă’’, spunea Andrei despre următoarea vizită.
Tânărul nu l-a uitat, aşa că l-a vizitat în a treia zi de Crăciun, în acelaşi an şi s-au bucurat de momentele petrecute împreună: ,,După trei luni, ne-am revăzut în a treia zi de Crăciun,
L-am regăsit pe nea Toma şi astăzi, în a treia zi de Crăciun, pe aceeaşi stradă, Lăpuşneanu, cu acelaşi soare blând, tomnatic, la fel ca ultima oară când ne-am văzut. Ne-am zâmbit, ne-am bucurat să ne revedem. Am povestit despre vreme, despre sărbători, despre fapul că la anul, pe 23 februarie, Nea Toma va împlini 81 de ani. Vindea, şi astăzi, flori şi coroniţe de brad. Le zâmbea tuturor celor care îl priveau. E un suflet frumos, care oferă flori frumoase’’.
Următoarea vizită i-a făcut-o chiar de ziua lui, când împlinea 81 de ani: ,,81 de ani! E vârsta pe care Nea Toma a împlinit-o astăzi. S-a bucurat ca un copil de cei care s-au oprit să îi spună „La Mulţi Ani”. Un suflet de copil într-un trup de 81 de ani. „Mă simt bine, bine, la 81 de ani. Nu sunt atât de mulţi ani”, mi-a spus zâmbind şi cu ochii mari. Am râs, am povestit, am discutat despre orice, aşa cum facem de fiecare dată când ne întâlnim. I-am dus pozele pe care i le-am făcut, a primit tort de la persoane care au primit un zâmbet, o privire sau o floare de la el şi cărora le-a devenit drag sau „Bunicu”, cum i se spune.
La Mulţi Ani, Nea Toma! Să fii sănătos şi să te întâlnim mulţi ani de acum înainte, pe aceeaşi stradă, oferind zâmbete şi flori frumoase precum sufletul tău!’’
Nici în acest an nu l-a uitat, aşa că l-a vizitat în urmă cu câteva zile, chiar de ziua lui de naştere:
,,Primăvara vine cu Nea Toma,
Zi primavăratică. În dealul Copoului. Ghiocei parfumaţi şi un verde crud. Cu zâmbet şi linişte pe chip îl văd pe nea Toma. Ochii îi sunt plini de bucurie şi fericire. Mă vede. Tresărim. E însorit, chiar de ziua lui. Împlineşte 82 de ani. Viaţa e frumoasă, „poate prea frumoasă”, după cum îmi spune. Am povestit despre familie, despre fratele său care va împlini 88 de ani luna viitoare, despre sora sa de 91 de ani. Despre cei patru copii şi tinereţea sa. M-a întrebat câţi ani fac eu anul acesta. 30, îi spun. Îşi aminteşte că la această vârstă se însura. Îmi spune, şoptind, „că a plâns”. „La 32 de se năştea primul copil. Am plâns din nou”. L-am întrebat ce îşi doreşte acum, la 82 de ani. Sincer şi privindu-ma în ochi îmi spune: „să fiu sănătos şi să vin aici, să ofer zâmbete şi flori, să văd lumea. Suntem şapte miliarde de oameni pe Pământ, dar 98% rătăcim prin viaţă. Nu ştim ce vrem”. În timp ce îşi pregăteşte bucheţelele, îmi spune: „Vrei să ştii cum de sunt aşa plin de viaţă? M-am mulţumit mereu cu ce am avut şi am mâncat puţin”. Ridică privirea şi îmi zâmbeşte din nou. Oamenii care trec îl privesc cu câtă poftă râde.
Plec, dar i-am promis că ne vom revedea. Cât de curând, Cu alte flori, tot de primăvară.”