Zahărul și făina albă acționează în creier ca niște droguri.

Sub gustul dulce al zahărului și sub masca imaculată a făinii rafinate se ascund niște ingrediente extrem de dăunătoare sănătății.

În realitate, aceste ingrediente nelipsite din alimentația noastră acționează ca niște droguri adevărate.

Toate produsele făcute cu zahăr și făină rafinată creează dependență. Pot fi comparate foarte ușor cu droguri reale, precum heroina sau cocaina. Nu este o exagerare. Dacă ne uităm la originea acestor substanțe, vom înțelege natura lor adevărată.

Cocaina și heroina provin din plante. Cocaina este extrasă din frunzele unei plante care crește în America de Sud și se numește „coca”. Locuitorii din Guatemala și Columbia mestecă aceste frunze de mii de ani fără probleme.

În cel mai rău caz, au parte un mic efect „înălțător”, precum cel dat de consumul unei cafelei tari. Atunci când extragi esența tare din frunzele de coca și o rafinezi, obții un drog. Este o diferență majoră între consumul plantei în stare integrală și consumul de cocaină.

Heroina este extrasă din semințele de mac – care sunt inofensive atunci când le consumăm în starea lor naturală. Însă atunci când extragi esența din ele, o rafinezi și o purifici sub forma unei pudre fine, obții heroină.

Zahărul are parte de același traseu. Acesta provine tot dintr-o plantă – fie ea trestia de zahăr, sflecla sau porumbul.

Când rafinezi și purifici esența interioară într-o pulbere fină, obții zahărul. Adică un drog. Același lucru se întâmplă și în urma rafinării excesive a bobului de grâu și obținerea făinii albe.

Plantele naturale sunt sănătoase atâta timp cât le consumăm în starea lor integrală. În momentul în care le transformi într-o esență pură, acea substanță rafinată nu atinge creierul în felul în care a fost creată să o facă.

Dimpotrivă, acea esență rafinată lovește partea din creier asociată cu recompensa, precum fac drogurile sau substanțele adictive.

Scanările CT ale creierului de șobolani au arătat că unele alimente alterează structura de recompensă a dopaminei în același fel în care o fac heroina și cocaina. Mai exact. acestea subțiază receptorii de dopamină din creier.

Aceste informații arată că pudrele albe au o acțiune similară drogurilor. Deși provin din surse naturale și sănătoase, sunt substanțe periculoase prin caracterul lor adictiv.

Zahărul rafinat și făina albă sunt în toate produsele de pe rafturile magazinelor și le consumăm regulat, dacă nu chiar zilnic. Acesta este motivul pentru care nu ne săturăm de ele, ci mai mult le dorim.

Un studiu pe șobolani a arătat că zahărul este mai adictiv decât heroina. Animalele au ales apa cu zahăr în defavoarea cocainei. Chiar și după ce i-au făcut dependenți de cocaină, șobolanii au continuat să prefere apa cu zahăr decât cocaina. Același lucru se petrece și cu zaharina și alți îndulcitori.

Nu contează cu îndulcitor folosește – fie că e zahăr, stevia, miere, fructoză, sirop de agave sau sirop de porumb. Este vorba despre gustul dulce. Fenomenul de adicție este mediat prin papilele gustative dulci.

Produsele care conțin zahăr sau alți îndulcitori activează gustativele dulci, se leagă direct de centri de recompensă din creier și așa ne fac să devenim dependenți de ele.

Când mănânci o gogoașă, gustul dulce atinge depamina din creier ( zona asociată cu plăcerea ). Pe măsură ce mănânci gogoși, plăcerea se diminuează, însă crește dorința de a mânca mai mult și mai mult.

Persoanele adictive de alcool sau anumite alimente ajung să râvnească aceste substanțe în mod incontrolabil fără să simtă plăcere în urma lor. Dimpotrivă, pe cât de rapid urcă dopamina, pe atât de repede se va instala depresia ulterior. Apare mâncatul compulsiv și persoana pierde controlul.

Gustul dulce este cel mai greu de controlat. Nu poți păstra moderația. Din acest motiv, cei care vor să se lase de zahăr trebuie să întrerupă definitiv consumul de produse care conțin zahăr. Este la fel ca în cazul dependenței de alcool sau tutun. Nu te poți lăsa pe jumătate sau o anumită perioadă. Ruptura trebuie să fie totală și definitivă.

Cine vrea să fie fericit, slab și liber de vicii, trebuie să renunțe la aceste substanțe adictive. Acea gogoașă pe care o mâncăm în mod regulat nu afectează doar centri de plăcere din creier. După ce lovește creierul ea ajunge în sânge, unde crește glicemia, insulina și rezistența la insulină și drumul spre diabet și diabet este deja creat.

80.000 din populația Statelor Unite ale Americii va fi amputată de un picior din cauza diabetului de tip 2, într-un singur an. Alți 25.000 vor orbi din cauza diabetului și a excesului de zahăr. Aceste drame ar fi putut fi prevenite dacă pacienții i-ar fi ascultat pe medicii care le-au spus să nu mănânce zahăr.

Pacienții știu ce îi așteaptă și totuși sunt neputincioși în a-și corecta stilul de viață. Acest lucru nu face decât să arate că alimentația lor este una de tip adictiv asupra căreia nu mai au control sau libertate de acțiune.

Unele persoane nu pică în dependența de alcool, de tutun sau de zahăr din cauză că nu consumă aceste produse în exces. Servesc ocazional un pahar cu vin sau o prăjitură.â

Alții însă, se delectează zilnic cu aceste tratații, sau chiar de mai multe ori pe zi și cad în capcană. Sunt persoane care iau opioide pentru dureri și nu cad în dependență. Depinde de doză și de cum folosim substanțele adictive. De aceea unii sunt mai dependenți de anumite substanțe, alții nu.

Din păcate, industria alimentară nu va interzice produsele adictive. Dimpotrivă, le promovează prin tot felul de reclame și creează tot mai multe versiuni. Este foarte greu să reziști dacă nu te antrenezi împotriva lor și dacă nu pui pe primul loc sănătatea ta.

Sursa