Tătăneasa ,,lipeşte” oasele rupte şi închide rănile uimitor de repede

Noutăți

Tătăneasa poate fi supra-numită „planta oaselor”. Are o putere vindecătoare uriaşă în tot ce înseamnă fracturi, oase rupte, scrântituri.

Are proprietăți hemostatice, analgezice, antiinflamatoare, calmante, astringente, cicatrizante şi antitumorale.

Tătăneasa în medicina veche

Tătăneasa apare în scrierile de fitomedicină antică ale lui Pliniu cel Bătrân.

Este prima consemnare legată de beneficiile sale în vânătăi și luxaţii.

Se menționează de asemenea capacitatea plantei de a vindeca rapid rănile.

Medicul grec Dioscorides scrie în ,,Materia medica” despre ceaiul de rădăcina de tătăneasă măcinată, pe care îl recomandă celor care scuipă sânge sau au abcese interne.

Compresele cu tătăneasă închid rănile deschise. Cataplasmele sunt bune în inflamații, cele localizate în special în zona anală.

Botanistul englez Nicholas Culpeper prescria tătăneasa în gută și reumatism.

O considera de asemenea un leac excelent pentru consolidarea și lipirea rănilor sau oaselor.

Indicațiile sale vizavi de tătăneasă cuprind: urinarea cu sânge, răni interne, vânătăi, tăieturi musculare, rupturi, oase rupte, hemoragii, hemoroizi, inflamații, articulatii dureroase, cangrenă.

În secolul 20 a început să fie prescrisă ca tratament pentru fracturile osoase, deoarece promovează formarea calusului.

Tot extern, era utilizată în nevralgii provocate de fracturi, întinderi musculare, contuzii, inflamații musculare, hematom, tromboză, artrită, răni care se vindecă greu, paradontoză.

Tătăneasa – „lipiciul” oaselor

Tătăneasa vindecă orice parte a corpului care este ruptă, deteriorată, distrusă, vătămată.

În diverse limbi, numele acestei plante exprimă acțiunea benefică asupra oaselor:

grecescul symphyton = a uni sau ,,solidago” =,,a întări”
latinescul ,,consolida” = cel care consoleaza ”
vechiul franțuzesc ,,comferi” sau latinescul ,,confervere” = a fierbe impreuna”
germanul ,,beinwell” = sudarea oaselor”

Comisia Europeană a Germaniei a aprobat utilizarea rădăcinii de tătăneasă în aplicațiile externe: vânătăi, întinderi de tendoane sau mușchi și entorse.

Unguentele cu tătăneasă s-au dovedit superioare gelurilor cu Diclofenac.

Ajută la calmarea durerilor de osteoartrită la genunchi și altor tipuri de artrită.

Cum funcționează tătăneasa

În a doua jumătate a secolului al 20-lea, au fost detectați compușii activi din plantă cu rol farmacodinamic: alantoină şi mucilagii, acid rozmarinic, derivați ai acidului hidroxicinamic (acid cafeic, acid clorogenic)

Substanțele mucilaginoase împiedică lezarea ulterioară a zonei afectate. Susțin reconstruirea cartilajului, muşchilor și tendoanelor.

Compusul din tătăneasă care stimulează creşterea de noi celule este alantoina. Aceasta vindecă într-un ritm uimitor tendoanele, ligamentele și oasele rupte sau vătămate, leziunile, iritațiile și ulcerațiile pielii.

În ce afecţiuni ajută tătăneasa

Cataplasmele cu tătăneasă înlocuiesc țesuturile afectate cu țesuturi noi, iar durerea şi inflamația cedează treptat.

Şi frunzele sunt bune, însă mai eficientă este rădăcina. Frunzele sunt, de altfel, comestibile și pot fi folosite la salate.

Pentru uz extern, frunzele se zdrobesc până se fac terci, sau se fierb și se aplică direct pe locul afectat.

Entorsele minore se corectează peste noapte.

Cremele cu tătăneasă red timpul de vindecare a luxațiilor de gleznă.

Leziunile mai severe au nevoie de mai mult timp. Fracturile se vindecă totelî circa 3 săptămâni.

Preparatele cu tătăneasă pot fi folosite extern în:

dureri de spate
entorse
luxaţii
leziuni ale ligamentelor
fracturi osoase
vânătăi
varice
ulcere ale pielii
răni
conjunctivită
hernie

Rădăcina conține anumiți alcaloizi care pot fi toxici, de aceea nu este indicată pentru uz intern.

Leacuri vechi cu tătăneasă

În trecut, tătăneasa era un remediu foarte cunoscut și folosit în scrântituri, oase rupte și fracturi.

,,În unele zone ale țării, pentru fracturi de mâini şi de picioare, rădăcina se spăla, se tăia în bucățele mici, se punea într-o oală cu apă și se fierbea până scădea la jumătate.

Apoi, se amesteca cu făină de orz, se stropea cu spirt şi se lega, după ce se îndreptau oasele la loc. Se înfăşura apoi cu cârpe curate, peste care se puneau lopățele de lemn care fixau mâna sau piciorul rupt. Legătura se ținea 48 de ore, udându-se cu spirt. Se schimba până se vindeca fractura”.

Tătăneasa era utilizată și sub formă de prișnițe sau băi, pentru arsuri, inflamații ale încheieturilor, ulcer varicos și hemoroizi.

Cataplasmele cu decoct de tătăneasă calmează durerile şi scade fierbințeala şi inflamaţia.

Decoctul se face din 2 lingurițe de rădăcină, care se fierb cu 1 cană de apă timp de 20 de minute. Se înmoaie o cârpă în ceai, se stoarce și se aplică pe locul afectat.

Sursa