Magnifica Dunăre, un fluviu fascinant care unește națiuni și civilizații
Din Pădurea Neagră și până în România. Dunărea (2.850km lungime) – numită „Regina râurilor europene” de către Napoleon, străbate mai multe capitale europene (Viena, Bratislava, Budapesta și Belgrad) înainte de a se vărsa în Marea Neagră. Dunărea transformă peisaje, modelează identități și lasă o amprentă de neșters în istoria continentului pe care îl numim „acasă”.
Românii antici prezentau fluviul sub forma unui bărbat, Danubius, a cărui statuie simbolizează unul dintre cele patru continente cunoscute atunci, Europa. În schimb, alte națiuni văd fluviul ca pe o femeie tânără, întruchiparea frumuseții și eleganței.
La confluența dintre Breg și Brigach din orașul Donaueschingen, de unde își are originea. Dunărea este reprezentată ca o tânără care stă lângă mama sa.
Dunărea, cale navigabilă
Dunărea străbate zece țări ( Germania, Austria, Slovacia, Ungaria, Croația, Serbia, România, Bulgaria, Moldova și Ucrania ) și după Volga, este al doilea cel mai lung fluviu din Europa, fiind întotdeauna folosit ca o rută prin care migranții, negustorii și aventurierii navigau pentru a cuceri teritorii străine, aducând noi bunuri, idei și obiceiuri.
Aproximativ 5.000 de ani Î.Hr., indigenii din Anatolia au navigat în amonte pentru a duce metalurgia și agricultura în Europa, iar turcii ai folosit fluviul ca o cale navigabilă pentru a transporta noi specii de copaci fructe și legume în timpul războaielor de cucerire.
Pe lângă lalele, turcii importau și ardei iute în Europa prin navigarea pe Dunăre, care veneau din America Centrală și de Sud ți Imperiul Otoman în secolul al XVI-lea prin Ungaria. În 1930, chimistul maghiar Albert Szent a descoperit acidul ascorbic (vitamina C), lucru pe care l-a făcut datorită faimoasei boia de ardei, care a ajuns în Ungaria datorită turcilor. Pe malul Dunării există și un muzeu dedicat ardeilor în orașul maghiar Kalocsa.
Pe teritoriul României, cursul inferior al Dunării se desfășoară pe o distanță de 1075 de km între localitățile Baziaș și Sulina, făcând granița cu Serbia, Bulgaria, Republica Moldova și Ucrania.
Există patru orașe principale pe malul Dunării
Pe malul Dunării existau și patru orașe mari: Viena, Belgrad, Budapesta și Bratislava. Timp de secole, fluviul a servit la alimentarea piețelor orașelor cu mărfuri. Muzeele din Novi Sad și Belgrad sunt pline de săbii și alte obiecte care mărturisesc bătăliile dintre Europa creștină și Imperiul Otoman.
În aval de Belgrad se află Vinca, Lepenski Vir și Kladovo, care încă mai păstrează urme ale fostelor civilizații antice sub forma unor obiecte arheologice găsite în sit, care mărturisesc existența artei preistorice. Arheologii încă încearcă să descifreze simbolurile și literele sculptate în vaze de piatră și stânci în Vinca.
Lepenski Vir, cel mai mare sit arheologic mezolitic și neolitic, este situat pe malul drept al Dunării, în defileul Derdap. Este interesant că în timpul construcției hidrocentralei Derdap au fost găsite șapte așezări și 136 de clădiri construite în perioada 6500-5500 Î. Hr., iar în 1960, arheologul șef Dr. Dragoslav Srejovic a găsit 54 de sculpturi în piatră în formă de ou, cu capete de pește sculptate, care au fost numite „Danubius”, „Cerbul în pădure” și „Omul de poveste”.
Fluviul Dunărea este unic prin faptul că traversează 10 țări, deoarece niciun alt fluviu din lume nu traversează atât de multe națiuni.
Aceste țări folosesc fluviul pentru transportul de mărfuri, pentru producerea de energie hidroelectrică, pentru aprovizionarea cu apă, pentru irigații și pentru pescuit. Aceste activități ajută țările să se dezvolte din punct de vedere economic, ceea ce reprezintă un aspect pozitiv al impactului Dunării.
În zona „Porțile de Fier”, mulți români, în timpul lui Nicolae Ceaușescu, și-au riscat viața încercând să traverseze fluviul Dunărea acolo unde este cel mai îngust, dar și cel mai adânc (lățimea de circa 150 m și adâncime de aproximativ 53 m). De fapt, cadavrele românilor blocau ecluza de la Porțile de Fier. Mai multe detalii găsiți în cartea „Mormintele tac. Relatări de la cea mai sângeroasă graniță a Europei” – de JOHANN STEINER, DOINA MAGHEȚI.
Cea mai mare hidrocentrală de pe fluviul Dunărea este în România – Hidrocentrală Porțile de Fier I, care are o putere instalată de 1.166,4 MW. În aval există și hidrocentrala Porțile de Fier II, cu puterea instalată de 251,2 MW.
Volumul său imens de apă face din Dunăre una dintre cele mai vitale surse de apă potabilă proaspătă din Europa Centrală. Aproximativ 20 de milioane de oameni depind de fluviul Dunărea pentru apa potabilă.
Delta Dunării
Fluviul Dunărea își încheie călătoria în Delta Dunării, un sit al Patrimoniului Mondial UNESCO și una dintre cele mai importante zone umede din Europa. Cea mai mare parte a Deltei Dunării se află în România, în timp ce partea sa nordică, pe malul stâng al brațului Chilia, este situată în Ucrania. Suprafața sa aproximativ este de 4.152 de kilometri pătrați, dintre care 3.446 de kilometri pătrați se află în România.
Această rețea întinsă de canale, lacuri și mlaștini este un refugiu pentru fauna sălbatică, găzduind peste 300 de specii de păsări, inclusiv pelicanul creț (Pelecanus crispus) și codalbul, pe cale de dispariție. Deta Dunării găzduiește, de asemenea, diverse specii de pești, cum ar fi usturoiul și oferă un teren de reproducere crucial pentru diverse specii de floră și faună, ceea ce o face un paradis pentru pasionații de natură și cercetătorii deopotrivă.
Chiar înainte ca Dunărea să se verse în Marea Neagră, aceasta se împarte în trei brațe, Chilia, Sulina și Sfântul Gheorghe.
Dunărea Albastră: mit sau realitate?
Fluviul Dunărea este adesea asociat cu celebra compoziție „Frumoasa Dunăre Albastră” de Johann Strauss II. Cu toate acestea, contrar credinței populare, apa fluviului nu este de fapt albastră. Termenul „Dunărea Albastră” este o expresie poetică și metaforică care reflectă natura romantică și încântătoare a fluviului. Culoarea Dunării variază în funcție de sediment și de condițiile de lumină, variind de la maro-verzui la gri. Cu toate acestea, alura și farmecul Dunării rămân neschimbate, captivând vizitatorii cu frumusețea sa pitorească.
Germanii au navigat cu navele lor de-a lungul Dunării în timpul celui de-al doilea Război Mondial
Germanii au navigat navele de-a lungul Dunării și le-au scufundat în încercarea de a evita capturarea lor de soldații din Uniunea Sovietică în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
În timpul verii, la granița României cu Serbia, navele de război sunt vizibile deoarece nivelul apei scade. Această istorie a navelor a făcut ca Dunărea să fie supranumită un cimitir pentru vechile ambarcațiuni.
Fluviul Dunărea este cu adevărat o bijuterie a naturii. De la izvorul său din Pădurea Neagră și până în Delta Dunării, fluviul Dunărea a fost martorul a nenumărate povești și evenimente.
Fie că este vorba de peisajele fascinante, de fauna diversă sau de patrimoniul cultural de pe malurile sale, fluviul Dunărea nu încetează niciodată să uimească și să inspire.