Care este cea mai bună apă plată de băut
Compoziția chimică a apei plate are un rol esențial în aprecierea calității acesteia, apa pe care o consumăm având o importanţă deosebită pentru funcţionarea organismului și o stare generală de sănătate buna.
Cel mai important criteriu în aprecierea calității apei face referință la cantitatea de nitraţi pe care o conține, cea mai recomandată fiind cea cu o concentrație cât mai mică, care nu trebuie să depășească 50 de mg/litru. Nitriții sunt substanțe chimice toxice pentru organism care pot deveni chiar cangerigeni și predispun la apariția unor afecțiuni diferite, extrem de periculoși în cazul nou-născuților și a gravidelor.
Un alt criteriu de apreciere a calității apei este cantitatea de reziduuri existente, fiind recomandată consumului cea cu sub 500mg/litru. În acest caz este de precizat că în unele afecțiuni poate fi recomandat consumul unor game de apă plată care conțin săruri minerale, calciu, potasiu, cloruri și magneziu.
Astfel, cei care suferă de litiaze biliare şi afecţiuni hepato-biliare pot consuma apă plată cu un nivel ridicat de sulfat de calciu şi magneziu.
Apa plată oligometalică, bogată în calciu şi magneziu, se recomandă celor care urmează regimurile fără sare sau pentru facilitarea diurezei şi în remedierea litiazei oxalice şi fosfocalcice.
Totodată, pentru cei care suferă de hiperazotemie, celulită şi negi este benefică apa plată care este puţin mineralizată, însă are un conţinut important de calciu.
Apa plată îmbuteliată nu trebuie fiartă, pentru că, prin fierbere, concentraţia de săruri, nitraţi, fier şi minerale va creşte. În urma fierberii se distrug doar microorganismele, dar restul substanţelor componente îşi sporesc gradul de concentraţie.
Ambalajul în care este îmbuteliată apa plată are la rândul său un rol în păstrarea acesteia. Apa minerală plată în sticlă fumurie este considerata a fi cea mai bună, pentru că proprietăţile sunt păstrate mai bine, deoarece împiedică pătrunderea razelor soarelui. De asemenea, cei care consumă apă la PET trebuie să cunoscă faptul că nu trebuie expusă la razele soarelui şi nici la căldură.