Pentru ca răul să nu mai poată înainta este destul să nu mai crezi în el
Cineva într-o zi a zis că pămîntul e al lui, altul a zis că lemnul, altul că petrolul, al patrulea că apa. Asemeni lui satan care s-a lăudat lui Hristos că tot pămîntul e al lui și că I-L poate da, tot așa oamenii stăpîniți de duhul luciferic cred că pot vinde și cumpăra toată zidirea lui Dumnezeu. Ca răspuns la aceasta, noi, creștinii, ridicăm pîinea și vinul la Liturghie și zicem: “Ale Tale dintru ale Tale, Ție aducem din toate și pentru toate!” Plătim cezarului toată lăcomia lui, dar știm că toate ale lui Dumnezeu sînt.
Evanghelia ne-a pus înainte nu doar principii morale, ci și o atitudine față de bogăția lumii, care se vede în asceza Sfîntului Ioan Botezătorul, dar și în austeritatea lui Hristos. Dacă oamenii s-ar fi limitat la nevoile firești, fără a-și dori să zboare ca pasările sau să înoate ca peștii, nebunia războaielor și foametea nu ar fi stăpînit pămîntul.
Astăzi oamenii au ajuns robi robinetelor și frigiderelor. Duhul satanic se bate cu Duhul lui Hristos din noi și glasul celui care strigă în pustie pare o nebunie pentru lume. Cei care nu au dorit asceza de bună voie la insuflarea lui Hristos, vor face foame de nevoie prin lucrarea diavolului. Toate făgăduințele lumii sînt minciuni și numai cuvîntul lui Dumnezeu este adevărul care rămîne în veac. Pentru ca răul să nu mai poată înainta este destul să nu mai crezi în el. Căci toată darea cea bună si tot darul desăvîrșit de sus este, pogorînd de la Părintele luminilor.