Nucul este o plantă biblica, vindecătoare prof. Ovidiu Bojor

Nucul se numără printre plantele identificate de fitoterapeuţii Ovidiu Bojor şi Dumitru Răducanu în Sfânta Scriptură.

Este menţionat în Vechiul Testament, unde Regele Solomon vorbeşte despre o ,,tainică grădină a nucilor”.

Atât fructele sale, cât și frunzele sunt înzestrate cu proprietăți nutritive, respectiv terapeutice. Miezul de nucă apare în Biblie ca unul din ingredientele folosite la prepararea desertului pascal la evrei, numit „charoset”, alcătuită din miez de nucă, mere tocate mărunt și miere de albine. Se spune că Însuşi Mântuitorul a gustat din acest preparat.

Nucile sunt foarte bogate în grăsimi (63%) – îndeosebi acizi graşi esenţiali Omega-3, dar şi în proteine (15%). Au de asemenea un conținut ridicat în minerale şi vitamine: potasiu (545 mg%), fosfor (430 mg%), calciu (70 mg%), fier, vitamina C (15 mg%), vitamina A, vitaminele B2 şi B3.

Miezul de nucă este deosebit de benefic pentru sistemul cardiovascular, datorită faptului că ajută la reducerea colesterolului din sânge.

Frunzele de nuc, la rândul, conțin taninuri cu proprietăți astringente. Sunt cunoscute în medicina tradițională pentru efectul de scădere a tensiunii arteriale și a nivelului de zahăr din sânge, precum şi pentru combaterea alergiilor. Infuzia din frunze de nuc are de asemenea acţiune diuretică.

Moduri de utilizare

Infuzia de nuc se prepară dintr-o lingură de frunze mărunțite și 1 cană cu apă clocotită. Se administrează câte 2 căni de infuzie pe zi.

Se poate prepara și într-o formă mai concentrată, folosind 2 linguri de frunze la 1 cană cu apă. Această infuzie se folosește la nivel extern, sub formă de comprese în diverse probleme ale pielii, precum acnee, eczeme sau psoriazis.

Cu aceeaşi infuzie se pot face instilaţii în infecţii vaginale cu Candida albicanis sau Trichomonas.

Din frunzele nucului se poate prepara un unguent cu utilizare în răni și dermatoze. Se pun 15-20 g de frunze de nuc mărunțite la macerat într-o cratiță cu 100 ml de ulei de floarea-soarelui pe bain-marie. Se lasă 3 ore, apoi se strecoară.

Uleiul strecurat se pune din nou pe bain marie şi se adaugă 15 g de ceară de albine. După ce ceara s-a topit complet, se toarnă compoziţia în borcănele de sticlă sau cutiuţe. După ce s-a răcit complet, se pune capacul.

Miezul de nucă poate fi administrat ca atare, sau se poate adăuga în diverse rețete. Nuca măcinată, amestecată cu miere de albine (în părți egale) este unul din cele mai hrănitoare preparate. Are efecte nutritive și energizante considerabile.

Există şi ulei de nucă, pe care îl putem folosi zilnic, câte 1-2 linguri pe zi, în salate sau alte mâncăruri. Ajută la controlul nivelului colesterolului.

Sursa