Macerat de rozmarin și coada-șoricelului pentru varice, circulație deficitară
Rozmarinul și coada-șoricelului – cele două plante folosite în rețeta de mai jos îmbunătățesc circulația și ajută la tonifierea vaselor de sânge
Rețeta este foarte simplă și merită încercată.
Macerat de rozmarin și coada-șoricelului – rețetă
Ingrediente:
rozmarin uscat
flori de coada-șoricelului uscate
petale uscate de trandafir
oțet natural
Mod de preparare
Plantele se folosesc în cantități egale. Se umplu cu ele un borcan pe un sfert. Se toarnă peste ele oțetul și se pune capacul.
Dacă folosiți plante proaspete, umpleți borcanul pe jumătate cu plante.
Lăsați la macerat minim 2 săptămâni, apoi puteți strecura oțetul.
Păstrați tonicul obținut într-o sticlă tip spray.
Mod de utilizare
Agitați recipientul înainte de fiecare utilizare. Pulverizați pe zonele afectate ale picioarelor.
Dacă doriți un efect mai puternic la nivel circulator, adăugați în oțetul obținut și câteva picături de ulei esențial de rozmarin (se folosesc 4 picături de ulei esențial la fiecare 30 ml de oțet).
Acest tonic cu rozmarin poate fi util celor care se confruntă cu probleme cauzate de circulația deficitară.
Este bun pentru varice, vinișoare de sânge cu aspect de pânză de păianjen, extremități reci, circulație periferică proastă.
Beneficiile plantelor
Rozmarinul este folosit de secole în scop terapeutic, în diverse afecțiuni: dispepsie, constipație, declin cognitiv, tulburări de memorie, dureri articulare și musculare, epilepsie, căderea părului, anxietate, circulație deficitară, dermatită.
A fost cercetat în studiile moderne pentru potențialul său antioxidant, antiinflamator și neuroprotector.
Coada-șoricelului este supranumită „masterul sângelui”. Asta deoarece are un efect regulator al fluxului sanguin. Totodată, este un tonifiant excelent al sistemului venos și al membranelor mucoase.
Datorită acestor proprietăți este util în diverse probleme ale sângelui, precum: răni, vânătăi vechi, întărite, cheaguri, vene varicoase, hemoroizi sângeroși, congestie a tractului digestiv.
Frunzele și florile de coada-șoricelului conțin compuși importanți: vitamina C, flavonoide, substanțe amare, taninuri, steroli, alcaloizi, acizi fenolici, cumarine și uleiuri volatile (tujon, camfor, pinen) cu proprietăți stimulente și antiseptice.
Această plantă este bună pentru orice fel de inflamație acută însoțită de o stagnare a sângelui.
Are o acțiune hemostatică dovedită, fiind de mare ajutor în sângerări și hemoragii active.
Autoarea austriacă Maria Treben recomandă intern ceaiul de coada-șoricelului (1-2 căni pe zi) pentru bolile circulatorii, precum și ceaiul de vâsc (3 căni pe zi).