Aromaterapia sau cum terapia florală te ajută în dispariția bolilor și a emoțiilor negative
Se spune despre miros că este „simțul amintirilor delicate” ( Dictionnaire des Sciences Medicales, 1819 ). Și este adevărat! Mirosul de mere coapte sau pâine aburindă scoasă din cuptor ne duce cu gândul la casa părintească, mirosul de brad ne amintește de zilele de vacanță petrecute la munte printre păduri de brazi și pini, sau de zilele sărbătorilor de iarnă cu toată încărcătura emoțională, atunci când în fiecare casă există un brad împodobit; sau mai mult decât atât, un amestec floral de vanilie, santal, scorțișoară, iasomie, flori de portocal ne duce cu gândul imaginar la un răsărit de soare la malul mării unde adie o briză de pădure tropicală!
De ce Aromaterapia sau mirosul creează toate aceste trăiri? Să fie o explicație aceea ca în creier centrii nervoși ai mirosului sunt așezați lângă centrii nervoși și sferei emoționale?
Mirosul este un simț esențial cu care viețuitoarele iau contact cu lumea înconjurătoare: prin miros animalele își aleg hrana, își aleg partenerii pentru perpetuarea speciei; studii în acest sens au identificat substanțe numite feromoni, care funcționează ca mesageri chimici la nivelul creierului, jucând un rol important în atracția sexuală; tot prin miros animalele își stabilesc suprematia de grup, își însemnează teritoriul ( sconcsul emană prin urină un miros foarte puternic, respingător), iar unele animale îl folosesc pentru apărare, prin miros simt pericolele. Simțul olfactiv este singurul deplin dezvoltat la naștere și joacă un rol important în a recunoaște și a creea legătura cu mama, iar pe de altă parte, animalele își recunosc puii după miros ( sunt viețuitoare care-și abandonează puii dacă nu-i mai recunosc după miros ).
Animalele sunt macrosmate, au simț olfactiv foarte dezvoltat, percep peste 3000 de arome diferite. Cu alte cuvinte multe informații pe care le avem din lumea înconjurătoare și relațiile pe care le stabilim cu aceasta se face prin intermediul mirosului.
Aromaterapia este terapia aromelor, miresmelor, esențelor care fie inhalate fie aplicate pe piele, se absorb și sunt purtate de către sistemul circulator către centrii nervoși…
Aromaterapia: Terapia florală Bach
Aromaterapia își are începuturile în culturile antice ( India, Egipt, China, Japonia, Arabia ) în Medicina Tradițională Indiană, Ayurveda, masajul cu uleiuri aromatice a constituit baza sistemului terapeutic încă cu mii de ani în urmă. Hipocrate, părintele medicinei susține că cea mai bună modalitate de menținere a sănătății este o baie aromatizată zilnică și un masaj.
O contribuie importanța la dezvoltarea arometerapiei moderne a adus-o chimistul Rene Maurice Gattefosse, la începutul sec XX, când accidental a suferit o arsură și a pus peste rană, ceea ce avea la îndemână, ulei de lavandă, observând că durerea a dispărut iar vindecarea s-a produs cu ușurință și fără cicatrici.
Apoi, un rol important l-a avut medicul englez Edward Bach ( 1930 ) cunoscut pentru studii în domeniul bacteriologiei, imunologiei, homeopatiei, medicinei naturiste, care consideră că și cauza primordială în apariția bolilor, sentimentele, frustrarea, egoismul. El a observat că roua culeasă de pe petalele florilor, dimineața la răsăritul soarelui are puteri curative. Așa a apărut metoda solară a extracției esențelor de flori. El a descoperit un număr de 12 esențe pe care le-a denumit „12 tămăduitori”, fiecare esență făcând să dispară o anumită stare emoțională nocivă: tristețe, melancolie, frică, lipsa de încredere în sine, timiditate, groază, nerăbdarea, indecizia, furia, frustrarea, ura, invidia. Esențele neutralizează influența emoțiilor negative asupra psihicului inducând o stare de bună dispoziție și liniște sufletească; cuvintele sale au rămas celebre: ” să tratăm pacientul, nu boala, să tratăm cauza, nu efectul”.
Esențele florale sunt benefice întregului organism, ele acționează asupra nivelurilor psihice, în scopul restabilirii echilibrului mental, creând posibilitatea cunoașterii de sine, de a găsi timpul pentru momentul bilantului și autoanaliziei, pentru ceea ce este bine sau rău în viața fiecăruia; numai așa putem intra în contact cu propriile trăiri interioare, cu propriile limite existențiale. S-a observat că esențele florale conțin un anumit tip de energie vibratională, asemănătoare forței vitale și care acționează asupra oricarei ființei vii; în cazul bebelușilor, esențele florale se pot administra fie pe cale orală, punând câteva picături în lăptic, fie în apa de baie a copilașului; de asemeni atât animalele cât și plantele pot beneficia de acest tratament, de pildă o plantă bolnavă poate fi tratată dacă este udată cu apă ce conține esențe florale dizolvate.
Primele remedii florale au fost colectate dimineața din roua inflorescențelor unor plante și conservate apoi în alcool; Dr. Eduard Bach, susținea că prin radiația electromagentică a Soarelui, roua se impregnează cu întreaga energie pură, nealterată și tămăduitoare a plantei.
Esențele florale naturale se obțin dintr-o cantitate imensă de flori, de pildă 1 kg de ulei de trandafir se obține din 4500 kg de petale; tocmai de aceea acest ulei este și cel mai scump; pe piața găsim în general uleiuri sintetice și nu din cele naturale care sunt foarte scumpe, deoarece ele păstrează adevărată amprenta energetică a plantei, pe când cele sintetice.
Care sunt diversele tipuri de aromaterapie?
Moduri de utilizare a aromaterapiei ( uleiurilor esențiale ): bucală
Remediile Florale
Remediile florale au fost grupate în 7 categorii de sentimente cărora le corespund anumite esențe florale cu acțiune benefică:
Terapia florală. Acțiuni și indicații terapeutice ale unor uleiuri esențiale naturale
