Apa tămăduitoare din ROMÂNIA care a vindecat orbii și pe cei fără glas
Biserica Izvoarelor de Leac este un complex de izvoare, troițe și mici capele ortodoxe întins pe dealul numit “Valea Radului”, în apropierea localității Valcele Crampotani din comuna Merișani. Locul cu pricina se află pe drumul național ce leagă între ele localitățile Pitești și Curtea de Argeș, la vreo 6 kilometri de localitatea Vâlcele.
Transmise pe cale orală, din generație în generație, sub formă de tradiții locale, legendele despre acest loc sunt multe. Cele șapte izvoare tămăduitoare dintre copaci sunt împraștiate în jurul bisericii închinate Sfinților Calinic de la Cernica și Nectarie Taumaturgul. Mai mult, pe o rază de un kilometru, de jur împrejurul bisericuțelor, se pastrează regula tăcerii.
Apele de la “Izvoarele de Leac” sunt tămăduitoare încă din vechime, aici găsindu-și alinarea domnitori precum Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Mihnea Turcitul. Alături de aceștia, nenumărați pelerini s-au oprit la aceste ape, în drumul lor de la Mănăstirea Cotmeana spre Mănăstirea Tutana și spre Mănăstirea Curtea de Argeș.
O legendă locală amintește de o femeie oarbă care trăia în aceste păduri. Atingându-se odată de unul dintre aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea. O minune asemănătoare s-a petrecut și cu Elisabeta Bădescu care, la vârsta de numai zece ani, și-a pierdut vederea. Astfel, după mult post și rugăciune, spălându-se cu apă din aceste izvoare, femeia și-a recăpătat vederea.