Aminteste-mi Doamne, sa nu ma mai plang pentru orice nimic!
„Când mi se pare că bucatele nu sunt atât de gustoase, aminteşte-mi de aceia care nu au ce pune pe masă.
Când mi se pare că am puţine îmbrăcăminte, aminteşte-mi de aceia care nu au nici măcar o haină.
Când mi se pare că aşternutul nu este atât de moale, aminteşte-mi de aceia care nu au unde să-şi plece capul.
Când sunt nemulţumit de locuinţa mea, aminteşte-mi de aceia care trăiesc pe stradă.
Când mă plâng de serviciu, aminteşte-mi de aceia care nu au un loc de muncă.
Când mi se pare că nu arăt perfect fizic, aminteşte-mi de aceia care nu se pot da jos din pat.
Când mă plâng de o durere banală, aminteşte-mi de aceia care mai au doar o zi de trăit.
Când mă plâng de prieteni, aminteşte-mi de aceia care trăiesc în singurătate.
Când nu ştiu să valorez libertatea, aminteşte-mi de aceia care au pierdut şansa la libertate.
Când nu ştiu să preţuiesc viaţa, aminteşte-mi de aceia care ar da orice să supravieţuiască.
Când ignor tot ce e frumos în jur, aminteşte-mi de aceia care ar vrea să vadă dar sunt orbi.
Când aştept miracole, aminteşte-mi că eu însămi sunt unul din ele.
Când uit ce am, aminteşte-mi să preţuiesc valoarea lucrurilor mai înainte de a le pierde.”
Preluat: https://sfaturi-idei-si-povesti-despre-viata.ro/