De ce l-a mai creat Dumnezeu pe om dacă știa că acesta va cădea?
Mulți filozofi cugetă la viața omului și nu înțeleg rostul creării unei făpturi sortite morții.
Dar nimeni nu poate pricepe cu rațiunea limitată planul și pronia lui Dumnezeu.
De ce l-a zidit Dumnezeu pe om? Pentru că a văzut cât de frumos este să ai un Fiu iubit și a vrut să aibă mai mulți fii.
Însă în atotștiința Sa, Dumnezeu știa că omul pe care-l va crea după chipul și asemănarea Sa va cădea în păcat.
Acest lucru pare lipsit de sens. Ce rost ar fi avut ca Dumnezeu să facă o lume care se va îndrepta fără oprire spre moarte? Existența noastră în această lume ar fi fără de rost.
În sfatul Sfintei Treimi, Dumnezeu-Tatăl ar fi spus:
„Să facem om după chipul și asemănarea noastră”.
Iar Duhul Sfânt a zis: „Da, dar omul acesta va cădea, și Tu, Fiule, va trebui să mori pentru el”.
Tatăl a întrebat: „Să-l facem, dar, sau să nu-l facem?”
Atunci Fiul a răspuns: „Să-l facem!”
Această conversație arată cât de mare este iubirea lui Dumnezeu față de creația sa cea mai de preț, adică omul.
„Deși Dumnezeu știe că această lume va fi dusă spre decădere și omul va merge spre păcat, Dumnezeu tot îl zidește pe om, creează lumea. Aceasta este o expresie a iubirii Sale”.
Deși știa că va greși și va face neascultare, Dumnezeu a avut un plan.
„Dumnezeu a cunoscut direcția în care se va îndrepta lumea, chiar înainte de a o zidi. Astfel, care este scopul creării omului?”
Pământul este o reședință temporară a oamenilor.
Dumnezeu a dat lumii acesteia un caracter trecător, spune Sfântul Irineu.
Prima reședință a omului a fost grădina Edenului. El a fost izgonit din Rai în momentul în care a greșit față de Creatorul său.
Pământul este așadar locul de exil al omului. Pământul este „valea plângerii” în care Adam a fost forțat să meargă după ce a pierdut raiul desfătării.
Omul nu a fost zidit nici pentru a ieși din Rai, nici pentru a muri. Însă din cauza greșelii protopărinților noștri, întreaga omenire a căzut sub acest blestem.
Haideți să vedem și mai departe dragostea lui Dumnezeu cea nemărginită. Căci El nu s-a oprit la crearea unui om care va cădea, ci L-a trimis pe Fiul Său să moară pentru el.
Să ia asupra Sa păcatul lui Adam și a întregii lumi.
După răstignirea și învierea Domnului, porțile Împărăției cerurilor s-au deschis din nou pentru omul căzut.
Tot cel ce se botează în numele Sfintei Treimi primește șansa de a se face din nou fiu și moștenitor al Împărăției lui Dumnezeu.
„Dumnezeu a făcut această lume nedesăvârșită deoarece știa că oamenii vor cădea în păcat, de unde și forma trecătoare a acestei lumi, astfel încât să poată face o altă lume din același material”.
Această lume ar fi fost posibilă dacă oamenii nu ar fi căzut în păcat.
Această lume nu este aici, ci în Împărăția cerurilor.
Sfântul Apostol Pavel le spune corintenilor să trăiască pe pământ ca și cum nu ar trăi aici, pentru că chipul acestei lumi trece.
„Și aceasta v-o spun, fraților: Că vremea s-a scurtat de acum, așa încât și cei ce au femei să fie ca și cum n-ar avea. Și cei ce se bucură, ca și cum nu s-ar bucura; și cei ce cumpără, ca și cum n-ar stăpâni. Și cei ce se folosesc de lumea aceasta, ca și cum nu s-ar folosi deplin de ea. Căci chipul acestei lumi trece” (I Corinteni 7, 29-31).
Prin Învierea Mântuitorului Hristos toți vom învia.
Iar atunci viața noastră nu va mai avea sfârșit. Deși vom avea același trup, el va fi unul spiritual. De aceea nu vom mai avea nevoie nici de hrană, nici de îmbrăcămite, nici de alte lucruri pe care le aveam sau le făceam pe pământ.
„Căci la Înviere, nici nu se însoară, nici nu se mărită, ci sunt ca îngerii lui Dumnezeu în cer” (Matei 22, 30).
Vom fi ca îngerii, după cum spune Mântuitorul.
În Împărăția lui Dumnezeu totul va fi desăvârșit și veșnic. Omul înviat nu mai suferă de consecințele de după cădere.
El este restaurat acum și adus la o nouă formă de viață. La viața desăvârșită la care ne-am chemat dintru început Dumnezeu.
Pentru a dobândi desăvârșirea, trebuie să împlinim poruncile lui Dumnezeu și să trecem prin ușa cea strâmtă.
Fără cruce și moarte nu există înviere.