Cum să odihnești sufletește pe aproapele tău
Sfinții au ajuns în timpul vieții lor la o măsură duhovnicească atât de mare, încât atunci când un om intra în chilia lor, îl vedeau și îl tratau ca pe Hristos.
Dumnezeu ne-a creat pe toți după chipul Său. De aceea este lesne de înțeles de ce sfinții vedeau îi ceilalți chipul lui Dumnezeu.
Aveau dragostea dumnezeiască, cea care ne face să dobândim asemănarea cu Dumnezeu.
Mulți dintre noi suntem încă bolnavi de egoism. Din pricina iubirii de sine avem ochii sufletului întunecați.
Suntem atât de centrați pe propriile nevoi, încât ne este greu să rupem din timpul și din resursele noastre pentru a face cuiva un bine.
De multe ori suntem obosiți și grăbiți și răspundem superficial la salutul sau cerințele celorlalți.
Această oboseală și grabă se datorează tot iubirii de sine. Suntem măcinați de griji, de gânduri, de dorințe, de idealuri.
Dumnezeu ne-a poruncit să îi iubim pe ceilalți ca pe noi înșine. Iar noi, ce facem? Ne iubim pe noi mai mult decât pe oricine.
Datoria noastră este să îi odihnim pe toți cei care vin la noi.
Când se apropie cineva de noi și ne întreabă ceva sau ne spune ceva, trebuie să ne străduim să îi răspundem cu blândețe, ca să plece de la noi ajutat și întărit duhovnicește.
Să nu răspundem la repezeală, cu neatenție și lipsă de dragoste, rosting cuvinte necugetate, care pot răni.
Oricând putem rosti un cuvânt bun, o încurajare, o îmbărbătare.
Să nu-i copleșim pe ceilalți cu propriile noastre necazuri. Să nu-i încărcăm și să-i îngreunăm mai mult decât sunt deja.
Să ridicăm de la ei nevoile lor, și Dumnezeu ne va da multă mângâiere și bucurie.
Dacă îi vom odihni pe frații noștri, și Dumnezeu ne va odihni pe noi dându-ne pacea Duhului Sfânt.
Sfântul Serafim de Sarov spunea că cel care a dobândit pacea în sufletul său răspândește pacea împrejurul lui.
Pacea și dragostea sa, care vin de la Duhul Sfânt, produc un efect de „liniștire” asupra celorlalți.
Oamenii simt bunătatea sau răutatea noastră. Pacea sau tulburarea noastră. Simt toate energiile pe care stările noastre le transmit.
Pentru dobândirea păcii lăuntrice trebuie să ne silim în această viață.
Scopul vieții noastre este dobândirea Duhului Sfânt, spunea Sfântul Serafim. El liniștește duhul nostru și îl înalță aproape de Dumnezeu.
Ce poate fi mai plăcut lui Dumnezeu și oamenilor decât un suflet liniștit, împăciuitor, care îi odihnește pe ceilalți prin simpla lui prezență și inimă bună?
Mai bine este a mângâia decât a răni. Mai bine este a ajuta decât a judeca. Mai bine este a zâmbi decât a întoarce spatele.
Mai bine este a alina durerea celuilalt decât a i-o spori.
Mai bine este a iubi pe aproapele decât a-l trece cu vederea.
Chiar dacă nu avem dragoste, să ne purtăm ca și cum am avea-o. Astfel ne vom antrena în lucrarea iubirii și ea se va sălășlui întru noi și va deveni o parte din ființa noastră.
Virtuțile se deprind prin mult efort și stăruință.