Un nou inceput….
Ana își mângâie burtica rotunjită, simțind mișcările delicate ale bebelușului dinăuntru. În opt luni, viața ei se schimbase complet – de la emoția de a deveni mamă la durerea sfâșietoare de a fi abandonată.
În seara aceea ploioasă, când Victor i-a spus cu voce rece: „Pleacă. Nu mai pot, nu te mai vreau aici,” lumea ei s-a prăbușit. Nu s-a rugat, nu a implorat. Doar a luat o geantă cu câteva haine și a ieșit din casa care fusese cândva a lor.
A rătăcit pe străzi, plângând în ploaie, fără să știe unde să meargă. Niciodată nu s-ar fi gândit că bărbatul pe care îl iubea ar putea deveni atât de crud. O lăsase singură, cu un copil care nu avea nicio vină.
În cele din urmă, s-a oprit la ușa unei prietene, Ioana. Când aceasta a văzut-o, a tras-o înăuntru fără întrebări, a învelit-o cu o pătură și i-a pregătit un ceai cald.
— Ana, nu ești singură, i-a spus Ioana, strângându-i mâna.
Zilele următoare au fost grele, dar Ana a înțeles că trebuie să fie puternică. A găsit un adăpost temporar pentru mame singure, iar cu ajutorul unor oameni buni, și-a găsit un loc de muncă potrivit pentru perioada de după naștere.
Când a venit momentul, a născut o fetiță perfect sănătoasă. Ținând-o în brațe, și-a promis că va face tot ce-i stă în putere să-i ofere o viață bună.
Anii au trecut, iar Ana și fetița ei, Maria, au reușit să își clădească o viață nouă. Ana devenise o femeie independentă, puternică, iar Maria creștea într-un cămin plin de iubire.
Într-o zi, după mulți ani, Victor a încercat să revină în viața lor. Dar Ana nu mai era femeia speriată și vulnerabilă de odinioară.
— Acum știu ce merit, Victor. Și noi merităm mai mult decât atât, i-a spus ea cu un zâmbet blând, dar hotărât.
Și-a luat fetița de mână și au plecat, știind că viitorul le aparținea.