Suc la doză vs. suc la sticlă/cutie
Știu că această dezbatere nu pare a-și avea rostul pe un blog în care se vorbește forte mult despre sănătate (inclusiv cea financiară), dar iată că astăzi, după ce mi-am deschis o doză de Pepsi, m-am hotărât că ar fi un bun subiect de dezbătut.
Adică ce alegem: sucul la doză sau pe cel la sticlă. Una dintre marile dileme ale omenirii.
Trecem repede peste ideea, sper eu bine știută de toată lumea, că dacă am putea să ignorăm sucul în totalitate – mă refer la băuturile disponibile de-a gata în comerț – atunci ar fi cu atât mai bine.
Dar dacă ne lovește pofta sau pur și simplu nu ne putem abține, ce să alegem? O doză de suc, sau luăm o sticlă la 2 litri, că iese mai ieftin și poate o împărțim cu prietenii, familia?
Trebuie să recunosc că n-am citit vreun studiu pe tema asta, așa că voi prezenta concluzia la care am ajuns eu: parcă-i mai bun sucul la doză și de ceva timp încerc să fac micuțele recipiente din aluminiu să înlocuiască marile sticle de plastic.
(Pentru că, recunosc: dacă tot îmi fac un rău și bag suc în mine, nu mă mint cu un ”100% natural, neacidulat” ci bag un Pepsi rece, să-mi umfle dioxidul de carbon și E-urile simțurile).
Spre deosebire de licoarea din sticlele mai mari, sucul la doza are două mari avantaje, din punctul mei de vedere: e mai puțin și nu-și pierde acidul.
Poate alte persoane sunt suficient de cumpătate încât reușesc să tragă de o sticlă de suc, să și-o porționeze, și să nu bea mai mult decât își hotărăsc ei o porție.
Eu, însă, dacă am sticla lângă mine, mai torn un sfert de pahar acum, unul ceva mai încolo și tot așa până când realizez ca cei doi litri au dispărut ca prin minune. La doză am 330 de mililitri. Trebuie să mă descurc cu ei. Și niciodată până acum n-am deschis o a doua cutie de suc, fiindcă nu m-am săturat.
Și ce mă deranjează cel mai tare este faptul că, de la un timp încoace, sucurile astea își pierd acidul de parcă nici CO2-ul nu mai e ce-a fost odată. Serios, parcă acum 2 ani, sucul rămânea mai proaspăt o perioadă mai lungă de timp.
Acum, după ce deschid sticla de 4-5 ori, când îmi torn sucul, bulele dispar în totalitate. Iar mie fix asta nu-mi place.
Dacă mai e și foarte cald afară și vrei un suc rece, ai din nou dezavantajul că sticla de 2 litri se încălzește mai repede. Sau, mă rog, este greu de ținut rece dacă o deschizi și-o uiți lângă tine (cum cred că face toată lumea, nu?).
Sucul la doză (în comparație cu cel la sticle) nu este nici el perfect: prețul pe litru vine mult mai mare, iar unele voci susțin că riști să iei 146,000 de boli punând gura pe aluminiul acela.
Partea cea din urmă îmi zic c-o mai rezolv puțin luând doar six pack-uri înfășurate în plastic. Apoi torn sucul în pahar. Sau spăl doza înainte . sunt variante.
O altă variantă – chiar mai scumpă, ar fi cumpărarea acelor sticle de 250 ml, ca în restaurant. Doar că astea sunt și mai scumpe și parcă nițel cam puține. 330 de mililitri e OK, de la 1 litru în sus parcă e prea mult.
Ei, și cam asta ar fi, pe scurt, războiul dintre sucul la doză și cel la sticlă. Voi ce câștigător vă alegeți?