România are „Meteorele ” ei: Sfintele mănăstirii Arnota și Vârful Romani
Puțin sunt cei ce știu că Vâlcea deține un mare patrimoniu național de mănăstiri și schituri, acest ținut fiind numit, pe drept cuvânt, și Athosul României. Dar și mai puțină lume cunoaște faptul că, la Vâlcea, avem două „Meteore”. Adică, două mănăstiri absolut divine, care sunt proiecțiile raiului pe pământ. Sunt două mănăstiri ridicate pe culme de munte, mănăstiri care străpng, cu cupola, cerul, iar, cu temelia, stânca dură.
Probabil că Dumnezeu își pune îngerii să se așeze pe stresinile celor două lăcașe de cult și tot îngerii ceu care bat clopotele. Cele două Meteore au ceva diferit între ele. Vechimea. Una este vechea, de când lumea lui Matei Basarab a decis să o lase spiritualității românești, și una este noua, construită pentru un inger, ridicat dintre oameni prea devreme.
Prima este Mănăstirea Arnota
Turiștii care aleg să străbată depresiunea Horezu și trec prin dreptul localității Costești sunt surprinși de o construcție albă, care se zărește undeva, pe vârful Muntelui Buia din masivul Parâng. Situată la marginea carierei de piatră, pe un mic platou, Arnota este una dintre puținele mănăstiri construite la aproape 1000 de metri altitudine, opera a domnitorului Matei Basarab.
Despre Arnota, fostul Arhiepiscop al Râmnicului, Gherasim Cristea, spunea că „înseamnă ultimul pas spre Dumnezeu. Este locul mai înalt și la propriu și la figurat. Acolo, un clopot mare suna: bam!bam!bam! Despica văzduhul peste tot, de parcă acolo începe facerea lumii…”.
Drumul spre Arnota este unul care urcă serpentinant pe lângă cariera de piatră și lasă în spate Valea Bistriței, râul care a dălțuit în munte cele mai înguste chei în calcer din România.
Înainte de a intra în curtea mănăstirii, într-o pădure de mesteceni și molid, panorama care se întinde până dincolo, spre Magura Slatioarei, îți taie răsuflarea. Se pot vedea pitorescul drum al mocăniței, turlele impozante ale Mănăstirii Bistrița și localitatea Costești, cu casele mari cu un etaj, o veche așezare păstorească.
Mănăstirea Arnota nu este una mare, are aspect de cetate cu ziduri groase, dar, pe cât este mică, pe atât este de cocheta. Iar liniștea de aici, de pe vârful muntelui, confirmă zisele fostului arhiepiscop al Râmnicului. Da, Arnota este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu. Și nu doar ca altitudine. O curte este mănăstirea care te apropie de Dumnezeu. Și nu doar ca altitudine. O curte plină de flori de toamnă, cu alei curate, în care și soapetele au ecou, câțiva călugări care îți dau senzația că nu păsesc. Locul încremenit în timp.
A doua mănăstire este cea de pe Vârful Romani
La peste 1.400 de metri altitudine, ctitoria lui Dumitru Creștin în memoria fiicei sale, dispărute prematur la 25 de ani, a fost inaugurată în 2012. Este o bijuterie brâncovenească, cititorul a dorit să fie asemănătoare celorlalte mănăstiri vâlcene, de jos. Din curtea mănăstirii se vede Parangul în toate direcțiile, iar în jurul acestei minuni divine s-a construit o stațiune nouă. Mănăstirea are hramul Adormirii Maicii Domnului și este locul unde se spune ca îngerii se odihnesc noaptea.