Plămânii și funcția lor vitală în organism
Plămânii reprezintă o parte vitală a aparatului respirator. Sistemul respirator facilitează respirația și este format din două părți: tractul respirator superior, care cuprinde căile respiratorii precum nasul, gura, sinusurile și traheea, și tractul respirator inferior, compus din plămâni și bronhii.
Rolul principal al plămânilor este de a furniza oxigen în sânge și de a elimină dioxidul de carbon din sânge. Când inspirăm, aerul pătrunde prin nas sau gură și ajunge apoi în trahee și tuburile bronsice. Tuburile bronșice duc la plămâni și se ramifică în tuburi mai mici, cunoscute sub numele de bronhiole, care ajung în săculeții mici de aer, cunoscuți sub numele de alveole pulmonare.
Alveolele sunt înconjurate de capilare (vase mici de sânge) care transportă prin ele sângele lipsit de oxigen. Oxigenul din aerul aflat în alveolele pulmonare ajunge în sânge, iar dioxidul de carbon se deplasează din sânge în alveole. Dioxidul de carbon este transportat din alveole înapoi prin sistemul respirator, unde este expirat pe gură sau pe nas.
Informații generale despre plămâni
Plămânii reprezintă centrul sistemului respirator.
Fiecare celulă din organism are nevoie de oxigen pentru a funcționa și supraviețui. În plus, corpul trebuie să înlăture dioxidul de carbon. Acest gaz este un material rezidual produs de celule, în timp ce își îndeplinesc funcțiile normale, de zi cu zi. Plămânii sunt special concepuți pentru a face acest schimb esențial de gaze de fiecare dată când inspirați și expirați.
Anatomia plămânilor
Deși sunt similari ca forma, cei doi plămâni sunt asimetrici. Plămânul stâng este puțin mai mic decât cel drept, pentru a-i „face loc” inimii. Plămânul drept are trei lobi – lobul drept superior, lobul drept mijlociu si lobul drept inferior. Plămânul stâng are un lob superior si unul inferior.
Plămânii sunt înveliți în pleura, o membrana formată din două straturi. Între aceste două straturi se află un fluid care ajută la reducerea fricțiunii în timpul respirației.
Ambii plămâni au câte o arteră pulmonară, artere bronșice și vene pulmonare care transportă sânge înspre și dinspre plămâni.
Alveolele din interiorul plămânilor sunt săculeți mici și subțiri care intermediază schimbul de gaze, aducând oxigen în sânge și preluând dioxidul de carbon din sânge.
Mușchii din jurul plămânilor susțin procesul de respirație. Printre acești mușchi se numără diafragma, un mușchi în formă de disc care se află sub plămâni și mușchii intercostali, care se regăsesc între coaste. Mușchii gâtului și gurii susțin, de asemenea, respirația.
Cum funcționează plămânii?
Plămânii asigură oxigenul vital pentru organism și elimină alte gaze, cum ar fi dioxidul de carbon. Acest proces are loc de 12 pana la 20 de ori pe minut.
Când inspirați pe nas sau pe gură, aerul se deplasează în faringe, trece prin laringe și ajunge în trahee.
Traheea este împărțită în două căi respiratorii numite tuburi bronșice. Un tub bronșic duce la plămânul stâng, iar celălalt la plămânul drept. Pentru că plămânii să funcționeze cât mai bine, căile respiratorii trebuie să fie deschise atunci când inspirați și expirați. De asemenea, trebuie să nu fie inflamate, iar mucusul să existe în cantități anormale.
Tuburile bronșice ajung la căi respiratorii mai mici, numite bronhii, și apoi la bronhiole. Bronhiolele se termină în mici săculeți de aer numiți alveole, unde oxigenul este transferat din aerul inhalat în sânge. Alveolele arată ca niște ciorchini de fructe mici și rotunde.
După ce a absorbit oxigenul, sângele părăsește plămânii și este transportat la inimă. De acolo, este pompat prin corp pentru a furniza oxigen celulelor țesuturilor și organelor.
Celulele folosesc oxigenul, însă produc și dioxid de carbon pe care îl transferă apoi în sânge. Fluxul sanguin transportă dioxidul de carbon înapoi la plămâni. Dioxidul de carbon este eliminat din corp prin expirație.
În plus, sistemul respirator previne pătrunderea substanțelor dăunătoare în plămâni cu ajutorul:
- perilor mici din nas, care acționează ca un sistem de curățare a aerului și care ajută la filtrarea particulelor mari;
- mucusului produs în trahee și în tuburile bronșice, care are rolul de a menține căile respiratorii umede și care ajută la captarea prafului, bacteriilor și a altor substanțe potențial dăunătoare;
- mișcării coordonate a cililor (perii mici din tractul respirator), care matura căile respiratorii pentru a le menține curate. Unul dintre motivele pentru care fumul de țigară este periculos este că perturbă funcționarea corectă a ciliilor.
Procesul de autocurățare a plămânilor
Alveolele pulmonare rămân parțial umflate ca un balon, chiar și atunci când expirați. Plămânii produc un fluid numit surfactant, care îi ajută să rămână deschiși. Surfactantul conține, de asemenea, proteine grase, care ajută la menținerea sănătății plămânilor.
Plămânii au capacitatea de a se autocurăța. Ei produc mucus care captează germenii și particulele. Mucusul este apoi înlăturat de cili. În mod normal, înghițiți acest mucus fără să realizați. Dacă aveți o boală respiratorie, plămânii pot produce mucus în exces.
Alveolele conțin și celule imunitare numite macrofage. Aceste celule „devorează” germenii și iritanții înainte ca aceștia să provoace o infecție în plămâni.
Afecțiuni pulmonare și cauzele lor
Plămânii pot fi afectați de mai multe tulburări. Unele sunt minore și temporare, în timp ce altele sunt cronice și mai severe. Printre problemele pulmonare se numără:
· azbestoza: inhalarea fibrelor de azbest provoacă apariția cicatricilor la nivelul plămânilor și al țesutului pleural;
· astmul: îngustarea căilor respiratorii îngreunează respirația;
· bronsiectazia: bronhiile inflamate provoacă tuse însoțită de mucus și dificultăți de respirație;
· bronsita: principala caracteristică a acestei afecțiuni este tusea. Bronsita poate fi acută sau cronică.
· boala pulmonară obstructiva cronică (BPOC): este o tulburare de respirație progresivă și ireversibilă;
· COVID-19: infecție care poate provoca boli respiratorii ușoare sau severe;
· crupul laringian: această infecție respiratorie apare la copiii sub 5 ani;
· fibroza chistică: o afecțiune moștenită, din cauza căreia mucusul lipicios se acumulează în plămâni și în alte organe;
· gripa: boala pulmonară cauzată de un virus;
· cancerul pulmonar: un factor de risc major pentru dezvoltarea cancerului pulmonar este fumatul;
· mezoteliomul: acest tip de cancer este cauzat în principal de inhalarea fibrelor de azbest;
· pneumonia: această infecție pulmonară provoacă acumularea de lichid în plămâni;
· fibroza pulmonară: cicatricile formate la nivelul plămânilor provoacă dificultăți respiratorii. Din păcate, boala nu este vindecabila.
· nodulii pulmonari: aceste excrescente care apar în plămâni sunt în principal benigne (necanceroase);
· virusul sincitial respirator (VSR): infecție respiratorie care poate apărea atât la copii, cât și la adulți;
· tuberculoza: această infecție afectează plămânii, dar poate afecta și alte zone ale corpului.
Cauzele afecțiunilor pulmonare
Tulburările respiratorii sau pulmonare pot îngreuna respirația și, de obicei, sunt cauzate de:
- bacterii;
- virusuri;
- mucegai;
- poluare;
- chimicale;
- aerul statut din spațiile închise;
- fumatul activ sau pasiv;
- alergii, cum ar fi cele la: polen, praf, alergeni alimentări (lactate, nuci, fructe de mare etc.), părul și blana animalelor de companie, deșeurile insectelor (cum ar fi cele produse de acarieni).
Analize și teste pulmonare
Testele funcției pulmonare analizează cât de bine funcționează plămânii și investighează problemele respiratorii. De exemplu, testele pot ajuta la depistarea și diagnosticarea afecțiunilor pulmonare, cum ar fi a astmului și BPOC. De asemenea, pot fi folosite pentru a monitoriza afecțiunile pulmonare și a verifica dacă tratamentele dau rezultate.
Câteva exemple de teste ale funcției pulmonare sunt:
- pletismografia: acest test măsoară cantitatea de aer pe care o poate reține o persoană în plămâni și cât de mult aer rămâne după expirație;
- analiza difuziei gazelor: acest test măsoară cantitatea de oxigen și a altor gaze care ajung într-un minut în săculeții de aer din plămâni, adică în aleveole. Prin intermediul acestor investigații se poate stabili care este gradul de absorbție al gazelor din sânge, la nivelul plămânilor.
- testul de stres la efort: presupune măsurarea activității pulmonare a pacientului în timp ce acesta merge pe o bandă de alergat sau pedalează pe o bicicletă;
- spirometria: acest test măsoară cât de mult și cât de repede se deplasează aerul înspre și dinspre plămâni.
Medicii pot sugera și câteva investigații imagistice, pentru a ajuta la diagnosticarea și monitorizarea funcției pulmonare.
Cum să vă păstrați plămânii sănătoșii
Cu toate cĂ organismul are un sistem natural care menține plămânii sănătoși, există câteva lucruri importante pe care le puteți face în fiecare zi pentru a reduce riscul de apariție a bolilor pulmonare sau pentru a atenua simptomele.
- Evitați fumatul activ sau pasiv.
- Nu stați afară când există un nivel ridicat de poluare sau polen în aer.
- Folosiți un produs de curățat pentru mâini, care să conțină alcool.
- Îndepărtați mucegaiul din casă, dacă e cazul.
- Folosiți un purificator de aer în spațiile închise, pentru a reduce poluarea din aer cauzată de praf, părul animalelor de companie și substanțele chimice.
- Faceți mișcare în mod constant, cum ar fi mersul pe jos și joggingul, pentru a vă îmbunătăți capacitatea pulmonară.
- Vaccinați-vă împotriva gripei și pneumoniei, mai ales dacă aveți astm.
- Adresați-vă regulat medicului, pentru a vă face controalele de sănătate.
- Spălați-vă pe mâini cu apă și săpun, de mai multe ori pe zi.