Mașina de scris o invenție care a schimbat lumea
Ideea unui sistem mecanizat de scriere care să depășească limitele scrisului de mână a apărut în secolul al XVI-lea. Unele dintre primele prototipuri erau destinate persoanelor nevăzătoare, cum ar fi dispozitivul de „scriere tactilă” conceput în 1575 de tipograful și editorul venețian Francesco Rampazetto. În 1808, Agostino Fantoni a realizat un alt aparat pentru sora sa oarbă, contesa Carolina Fantoni da Fivizzano, care a putut să își scrie în privat scrisorile de dragoste.
În cursul secolului al XIX-lea, zeci de inventatori au lucrat la aceste idei. Mașina de scris care a supraviețuit până în zilele noastre i se datorează lui Christopher Latham Sholes, un ucenic tipograf care s-a mutat în Wisconsin și a devenit editor al Wisconsin Enquirer. A editat alte ziare înainte de a intra în politică, unde a devenit membru al Congresului statului său.
A fost un om de o mare ingeniozitate. Printre altele, a conceput o mașină pentru numărarea bancnotelor. Din dezvoltarea acestui dispozitiv va rezulta mașina de scris, pe care a pus-o în aplicare cu ajutorul tipografului Samuel W. Soule, și mecanicului Charles S. Glidden, cât și cu contribuția financiară a lui James Densmore. Sholes și-a brevetat creația în 1868. Cinci ani mai târziu, el a vândut brevetul pentru 12.000 de dolari companiei Remington Arms, care încerca să își diversifice liniile de activitate.
Se făcuseră deja încercări de a construi o mașină care să faciliteze scrierea. Cel mai faimos model este probabil cel al britanicului Henry Mill, care în 1714 a creat unul cu ajutorul căruia a scris un tratat, deși unele cărți acordă puțin credit acestui volum și citează drept cel mai vechi text dactilografiat unul realizat în 1808 de contesa italiană Carolina Fantoni pe un dispozitiv creat de prietenul său Pelligrino Turri.
Primul model din care se puteau face copii a fost cel dezvoltat de Sholes. Acesta se baza pe panglica cu cerneală concepută de un scoțian cu câțiva ani mai devreme, iar marea sa contribuție a fost mecanismul care transferă lovitura la tipul de tipar care urma să fie imprimat pe hârtie.
Întreprinderea a fabricat 25.000 de bucăți din acest prim model, dar a vândut doar 1.200. Cererea nu era suficientă, iar mașina era greoaie și foarte scumpă: costa 125 de dolari. Pentru a o populariza, Remington a organizat în 1888 concursuri de viteză de dactilografiere, ceea ce a determinat oamenii din mass-media să se intereseze să testeze mașinile de scris, iar compania a obținut o publicitate eficientă și gratuită. Până în 1900, erau utilizate peste 100.000 de mașini de scris.
În 1890, un american a produs un model care permitea dactilografului să vadă pentru prima dată ceea ce scria pe hârtie
O serie de contribuții tehnice au deschis calea invenției. În 1890, un american a produs un model care permitea dactilografului să vadă pentru prima dată ceea ce scria pe hârtie. Unul dintre utilizatorii de pionierat ai acestui dispozitiv a fost Mark Twain. Autorul aventurilor lui Tom Sawyer a fost unul dintre primii autori care a trimis un text dactilografiat editorului său.
Modelele ulterioare au fost utilizate pe scară largă de teleimprimatoarele agențiilor de presă la sfârșitul secolului trecut. În 1961, IBM a realizat o mică revoluție prin înlocuirea tiparului cu o sferă rotativă, cu caractere încorporate, care se deplasa pe suprafața hârtiei. Trei ani mai târziu, aceeași companie a creat o mașină cu memorie, care a făcut posibilă corectarea erorilor și realizarea de copii.
Și așa cum video-ul (se spune) a ucis starul radio, computerul va face același lucru cu mașina de scris. În 1959, acest lucru nu era încă la vedere. Un juriu important din acel an a ales mașina de scris Lettera 22, de la marca italiană Olivetti, drept „cel mai bun produs de design din ultimii 100 de ani”.