Leac călugăresc cu vâsc pentru vindecarea plămânilor
Vâscul este una din cele mai reprezentative plante ornamentale pe care le folosim pentru împodobirea caselor în preajma Crăciunului. Însă dincolo de simbolistica sa bogată se ascund virtuți vindecătoare de nebănuit.
Puțini dintre noi știu că vâscul este înzestrat cu o forță tămăduitoare uriașă. Este folosit în boli cardiovasculare și pulmonare de cel puțin un mileniu. Constituie totodată un tonic excelent pentru imunitate în sezonul rece.
Începând cu luna decembrie și până în februarie, îl putem culege și folosi în scop terapeutic. Pentru tratamentele interne se recomandă doar frunzele anumitor tipuri de vâsc, care cresc pe crengile de pomi fructiferi (măr, păr, prun, gutui) sau conifere (brad, pin).
Trebuie evitat cu orice preț vâscul care crește pe salcie, plop, salcâm, tei, frasin, arțar sau nuc, deoarece acesta poate fi toxic pentru consumul uman.
O altă atenționare pentru cei care folosesc pentru prima dată vâscul în scop medicinal. Bobițele albe nu sunt comestibile, ci otrăvitoare. Așadar, se vor folosi doar frunzele. Pentru mai multă siguranță, este bine să cumpărați frunze de vâsc de la magazinele naturiste (sub formă de ceai).
Pentru tratarea leziunilor plămânilor cauzate de infecții, se poate încerca o rețetă foarte populară, pe bază de vâsc și rachiu.
Rachiu de vâsc pentru afecțiuni pulmonare
Ramurile de vâsc uscate se mărunțesc și apoi se macină prin râșnița electrică de cafea, până se transformă într-o pulbere fină.
Se umple un borcan de 400 g pe jumătate cu pudra de vâsc și se completează cu rachiu natural de prune de 40 de grade. Se închide ermetic și se lasă la macerat 3 zile, agitându-se zilnic.
Mod de administrare
Se ia câte 1 linguriță, de 3 ori pe zi, timp de 10 zile. Cura se poate relua încă 7 zile după o pauză de o săptămână. Nu se recomandă mai mult de 2 cure într-un an. A nu se depăși cantitatea obținută în borcanul de 400 de grame la o cură.