Glicemia: ce rol are în organism?
Informații generale
Denumirea își are originile în greacă, evocând mustul duce din podgoriile însorite ale legendarei Elada (glykýs – „dulce” sau gleûkos – „vin must”). Deși providențială și indispensabilă vieții, reputația ei a fost mai mult asociată cu una dintre bolile metabolice cele mai răspândite și temute în secolul acesta, și anume diabetul zaharat, o condiție medicală care este departe de a oferi o perspectivă „dulce” celor care suferă de ea.
Glucoza este, în fapt, cea mai importantă sursă de energie dintre toate organismele vii. Practic, viața nu ar mai exista dacă această moleculă esențială nu ar fi produsă doar din apa și dioxid de carbon, de câtre plante și de majoritatea algelor în timpul fotosintezei, folosind energia din lumina soarelui.
Odată sintetizată, glucoza va constitui cărămida fundamentală pentru construcția celulozei din structura plantelor, cel mai abundent polimer organic de pe Pământ, dar, pe de altă parte printr-un proces diferit de polimerizare (înlătuire a moleculelor) va putea fi stocată sub forma de amidon și amilopectina. Animalele, pe de altă parte, își vor forma din moleculele de glucoză excedentare rezerve de glicogen, pentru a-și asigura necesarul de glucoză și, implicit, de energie pe o anumită perioadă.
Glucoza în organismul uman
Gluza este rar îngerată ca atare. În general, consumăm zaharurile sub forme mai complexe existente în alimente, care conțin lanțuri de molecule de gucoză unite între ele de lungime variabilă (polizaharide), fie din surse vegetale (Amidon, amilopectina, fructoza, zaharoza), fie animale (glicogen). Cu cât lanțurile de glucoză sunt mai lungi și mai ramificate, cu atât mai lent se descompun în organismul uman și nu suprasolicită celulele pancreatice. Carbohidrații sunt desfăcuți în tubul digestiv în molecule de glucoză (și alte câteva zaharuri) prin acțiunea unor enzime numite amilaze, salivare și pancreatice. În intestinul subțire, moleculele de glucoză sunt absorbite în fluxul sanguin și transportate în tot corpul.
Deși majoritatea celulelor au nevoie de glucoză pentru producerea de energie, mai cu seamă celulele sistemului nervos se bazează pe acest zahar pentru funcționarea impecabilă, însă pentru aceasta, nivelurile de glucoză din sânge trebuie să rămână într-un anumit interval.
Din acest punct de vedere, organismul și-a creat un adevărat mecanism elvețian de reglare care urmărește vigilent oscilațiile nivelului tău de glucoză la toate nivelurile. Fie că vorbim de absorbția glucozie la nivel intestinal, alimentarea celulelor cu glucoza, stocarea excesului de zahăr sau eliminarea surplusului prin rinichi, o întreagă mașinărie acționată de saldați minuțioși face posibilă funcțonarea 24/7 a organismului tău și menținerea nivelului normal al glucozei în sânge. Desigur, cu condiția sa nu se deregleaze.
Utilizarea de către organism a glucozei depinde de disponibilitatea insulinei, un hormon produs de pancreas. Insulina controlează transportul glucozei în celulele organismului pentru a fi folosită pentru energie. De asemenea, dirijează ficatul să stocheze excesul de glucoză sub formăde glicogen (pentru stocarea energiei pe termen scurt) și promovează sinteza grăsimilor, care formează baza unui depozit de energie pe termen mai lung. Nivelurile echilibrate de glucoză și insulină sunt esențaile pentru viață.
În mod normal, nivelul de glucoză din sânge crește ușor după masă, iar insulina este eliberată pentru a-l scădea, cantitatea de insulină eliberată fiind adaptată carbohidraților consumați în timpul mesei.
Dacă nivelurile de glucoză din sânge scad prea mult, cum se îtâmplă când ești înfometat sau după un efort fizic intens, în scenă apare glucagonul ( un alt hormon din pancreas) care eliberează rezervele de glucoză din ficat, crescând nivelul de glucoză din sânge. Când cuplul glucoză/insulină funcționează corect, cantitatea de glucoză din sânge rămâne destul de stabilă.
Fluctuațiile glicemiei în timpul zilei
Diversi factori pot provoca variații ale glicemiei, însă acestea se mențin în intervalul acceptat la persoanele normale. Problemele apar la diabetici, atunci când fluctuațiile glicemiei depășesc mecanismele de reglare interne.
Acești factori care induc variații ale glicemiei pot fi:
- Cauze hormonale (hormonii corticoizi sau adrenalina, de exemplu cresc nivelul de glucoză din sânge)
- Stres
- Oboseală după efort fizic
- Alimentație
- anumite medicamente pot crește nivelul glicemiei
- Cortizon, hidrocortizon
- Medicamente care tratează anxietatea, ADHA, depresia și alte probleme de sănătatea mintală. Acestea pot include clozapină, olanzapină, quetiapina și risperidona.
- Pilule anticoncepțonale
- Medicamente care tratează hipertensiunea arterială, cum ar fi beta-blocantele și diureticele tiazidice.
- Staține pentru scăderea colesterolului
- Adrenalina pentru reacții alergice severe
- Doze mari de medicamente pentru astm bronșic sau medicamente pe care le injectați pentru tratamentul astmului.
Testarea glicemiei
Pentru a analiza nivelul de glucoză din sângese folosesc teste de laborator care măsoară glicemia (în traducerea zaharul din sânge). În prezent sunt disponibile atât testari de laborator cât și teste rapide care se pot efectua oriunde, de orice persoana, cu ajutorul glucometrelor.
Tipuri de testăti ale glicemi
- Glicemia a jeun (pe nemâncate, colectat după un post de 8 până la 12 ore) este cea mai utilizată analiză pentru a detecta șo diagnostica diabetul zaharat și consta în prevelarea unei probe de sânge dimineața, pe nemâncate.
- Testul oral de toleranță la glucoză (OGTT) poate fi, de asemenea, utilizat pentru a diagnostica diabetul sau rezistența la insulină. OGTT implăvă o primă măsurare a glicemiei a jeun, prima probă urmată de consumul unei cești de băutută care conține 75 g glucoza pentru a „provoca” sistemul de reglare a glucozei din organism. Ulterior se vor preleva două probe de sânge la un interval de o oră, respectiv două ore după ingestia de glucoza pentru evidențierea variației glucozei în sânge. În cazul diabetului, valorile glicemiei vor fi mai mari decât cele considerate normale, din cauza eșecului reglării adecvate a hiperglicemiei provocate.
- În cazul diabetul zaharat insulino-dependent, glicemia ar putea fi repetată în diverse circumstanțe, ex. glicemia postaprandiala (după mese) sau glicemia aleatorie, în funcție de simptomele, tratamentul și indicațiile primite de pacienți.
- Testul HbA1c (hemoglobina glicată) a fost, de asemenea, aprobat pentru diagnosticarea diabetului zaharat, deși acesta nu este potrivit pentru copii, femeile însărcinate sau cei cu unele tulburări ale globulelor roșii. Acest test se bazează pe proprietatea glucozei de a se atașa de hemoglobina și este un market al controlului glicemic la pacienții diabetici.
Care sunt valorile normale ale glicemiei
Pentru acuratetea testării, glicemia se recoltează, în general, dimineața, pe nemâncate.
Cu toate rezultate pot depinde de fiecare laborator în parte, valoriile normale ale glicemiei a jeun sunt situate între 73-110 mg/dl.
Valorile ce trebuie ținute sub observație se situează între 111-126 mg/dl.
Valorile hiperglicemice care indică prezența unui diabet zaharat se situează peste 126 mg/dl.
Valorile hipoglicemice, adică un nivel scăzut de glicemiei în sânge: sub 73 ml/dl.
Glicemia variază de la npu-născuți până la copii de 5 ani, iar valoarea normală este de la 100 la 200mg/dl.
Semnificația valorilor
Hiperglicemia și hipoglicemia, cauzate de o varietate de afecțiuni, pot pune viața în pericol, dacă apar modificări severe și bruste, provocând insuficiența de organ, leziuni cerebrale, coma și, în cazuri extreme, moarte.
Nivelurile ridicate de glucoză din sânge pe termen lung pot provoca leziuni progresive ale organelor vitale ale corpului, cum ar fi rinichii, vasele de sânge, inima, ochii și nervii, cum se întâmplă în diabetul zaharat.
Diabetul zaharat (DZ) este o tulburare metabolică în care organismul nu este capabil să regleze nivelurile de glucoză din sânge fie din cauza deficienței de insulină din organism, fie din cauza eșecului celulelor din organism de a răspunde corespunzător la insulina (rezistența la insulină). Diabetul zaharat este de mai multe tipuri, dar, în principal se împarte în diabet zaharat insulino-dependent (DZ de tip 1) și diabet zaharat insulino-independent (DZ de tip 2).
Hiperglicemia poate apărea în timpul sarcinii (cunoscută sub numele de diabet gestațional). Dacă este lăsată netratată, poate avea efecte adverse atât asupra mamei, cât și asupra fătului, inclusiv travaliu precoce, preeclampsie și feti cu greutate mare la naștere (macrosomi).
Cum te pregătești pentru testare?
Pentru efectuarea testelor glicemice, în lipsa altor derogări sau indicații trebuie:
- să nu fumezi și să nu consumi cafea .
- să nu consumi alimente sau băuturi cu minim 8 ore înainte de recoltarea probei de sânge
- să nu consumi alcool
- să eviți stresul
O probă de sânge este obținută prin introducerea unui ac într-o venă a brațului său o picătură de sânge este prelevată de pe deget prin înâeparea acesteia cu o lancetă mică, ascuțită și citirea cu ajutorul unui glucometru, un aparat mic care oferăa o citire digitală a glicemiei.
Când se solicită testarea glicemiei?
Testul poate fi utilizat ca parte a unei examinări de rutină, în special la persoanele cu risc crescut de a dezvolta diabet – cei cu antecedente familiale de diabet, cei supraponderali și cei care au peste 45 de ani.
Testul de glucoză poate fi folosit și pentru a ajuta la diagnosticarea diabetului zaharat, în cazul prezenței simptomelor de hiperglicemie, cum ar fi:
- Îți este foarte sete
- Urinezi mult și des
- Mănânci exagerat
- Oboseala accentuată
- Vedere încețoșată
- Infecții cu vindecare lentă
Diabeticii trebuie să își monitorizeze propriile niveluri de glucoză din sânge, adesea de mai multe ori pe zi, pentru a determina de ce medicamente orale sau injecții de insulină ar putea avea nevoie.
Glucoza poate fi, de asemenea, testată atunci când ai simptome de hipoglicemie, cum ar fi:
- Transpirație
- Foame
- Tremurături
- Anxietate
- Palpitații
- Confuzie
- Vedere încețosată
Femeilor gravide li se indică testarea glicemiei pentru depistarea diabetului gestational.
De ce să faci testul?
Dacă suferi de diabet este necesar să îți controlezi frecvent nivelul glicemiei, în acest fel poți ști cu exactitate dacă diabetul tău este compensat și dacă medicația este capabilă să oprească evoluția bolii spre complicațiile redutabile specifice bolii.
La cei cu hipoglicemie suspectată se indică un post prelungit, supravegheat, de până la 72 de ore. Atât glucoza, cât și insulina și peptida C sunt măsurate la intervale pentru a stabili un diagnostic.
Dacă un pacient are toleranță redusă la glucoză (atunci când glicemia a jeun sau nivelurile de OGTT sunt mai mari decât cele normale, dar nu sunt suficient de mari pentru a fi diagnosticat un diabet cu certitudine), medicul vă cere o măsurare repetată a glicemiei la anumite intervale pentru monitorizarea potentțialei evoluții a afecțiunii metabolice.
La diabeticii cunoscuți, medicii vor putea folosi testele de glicemie împreună cu alte teste, cum ar fi hemoglobina glicată (HbA1c) pentru a monitoriza controlul glucozei pe o perioadă de timp.
Diabetul gestational (GDM) poate fi un tip temporar de hiperglicemie observat la unele femei însărcinate, de obicei în ultima parte a sarcinii. Se recomandă ca femeile însărcinate să fie testate pentru diabet gestational între a 24-a și a 28-a săptămână de sarcină.
Unele femei cu risc mai mare de diabet gestational ar trebui să fie testate mai devreme.