Diagnosticat cu ficat gras: ce trebuie făcut?
După vacanța mare, am început să simt niște dureri sub coasta dreaptă: ceva normal, credeam eu, datorat exceselor culinare din timpul vacanței.
Am căutat pe internet și am văzut că poate fi vorba de fiere (sau 1001 alte probleme), așa că am profitat de faptul că eram încă în București și am zis că n-ar strica un control de rutină, fiindcă trecuse ceva timp de când vizitasem un doctor.
Cum să scapi de steatoză hepatică – cum am reușit eu în șapte luni să am un ficat aproape 100% sănătos și normal! Apoi, urmând aceeași dieta, am reușit să scap în totalitate de ficatul gras în mai puțin de doi ani!
Controlul de rutină s-a transformat într-un „mergi la ecograf”, fiindcă într-adevăr era posibil să am dureri provocate de fiere.
Durerea din partea dreaptă, de sub coastă, putea fi, totuși, doar colonul meu iritabil care se supără când mănânc precum un student lipsit de probleme. La ecograf că stăteam jos.
Am început să aud doctorița, și să mă treacă fiorii: „lob stâng ușor mărit… ficat ușor neomogen… steatoză… bla bla bla.”
Termenii medicali care nu îmi spuneau multe, dar mă speriau. Adică știam sigur că „ficat mărit” și „sănătos tun” nu merg mână-n mână… Dar ca să scurtăm povestea: am steatoza hepatică sau, cum se știe în România, ficat gras.
Au urmat alte analize, vizite la gastroenterologi (am vrut să văd doi), o analiză modernă ce este acceptată în locul biopsiei (aproape am căzut din picioare când am auzit că trebuie să-mi fac una, dar m-am liniștit când am auzit de această analiză – Fibromax, costă în jur de 150 Euro, dar este analiza de sânge acceptată în această situație în locul biopsei) și diagnosticul a fost final: asteatoza hepatică, gradul 1(1.5, conform hărțiilor) și un eu demoralizat, distrus, trist. Ca ficatul gras din corpul meu.
După ce am trecut peste panică inițială legată de ficatul gras și de faptul că voi muri – încurajat și de doctorița care mi-a zis că, dacă țin o dietă, nu e ceva de speriat – am început să caut detalii.
Ore întregi pe forumuri și site-uri, o carte citită, discuții și gânduri… toate au urmat diagnosticului meu de „ficat gras” pentru că mă interesa un singur lucru: ce este de făcut acum, după ce am fost diagnosticar? Cum mă vindec?
Dacă sunteți ca ș mine, proaspăt diagnosticați cu ficat gras, probabil că deja v-a zis doctorul, vag, despre o dietă.
Poate deja ați căutat pe internet detalii și sunteți la fel de confuz cum am fost și eu: nu, nu există medicamentele care săvindece această boală, cel puțin nu unele acceptate de medici.
Nu, nu există o dietă clară care trebuie urmată. părerile fiind împărțite referitor la ce trebuie făcut pentru a te vindeca (iar unii spun chiar că nu te poți vindeca, ci doar rămâne în stadiul în care ești, nepermitând bolii să evolueze: după stadiul 1 urmează 2 și 3, apoi risc de ciroză, apoi risc de cancer la ficat. Deci clar, nu este o boală pe care s-o ignori).
În alte cuvinte, ficatul gras este o boală modernă despre care încă se știu puține lucruri. Am citit pe undeva că în anul 1980 a fost înregistrat primul caz de copil cu ficat gras în America.
Astăzi se estimează ca între 25% și 50% din copii supraponderali din America suferă de această condiție. O nenorocire cu care m-am pricopsit și eu și despre care nu se știu foarte multe.
Dieta pentru ficatul gras
Vor urma articole mai detaliate pe această temă, dar trebuie discutat și acum capitolul cel mai important, dieta.
Cam singurul lucru pe care îl aveam în luptă împotriva ficatului gras este grija față de alimente pe care le consumăm (alături de slăbit dacă sunteți supraponderali și exerciții fizice ZILNICE).
Dacă părerile sunt împărțite în privința dietei perfecte pentru ficatul gras, totuși au câteva puncte comune, și anume alimente care trebuie eliminate din dietă. Eliminate. Pentru totdeauna. Aceastea sunt:
- Toate mâncărurile prăjite în ulei
- Alcoolul (un pahar de bere pe săptămână poate duce la înrăutățirea simptomelor)
- Mâncărurile procesate (chipsuri, sosuri procesate, prăjituri, dulci de magazin etc)
La alimente recomandate, există numeroase opinii, însă câteva elemente comune se găsesc prin mai toate recomandările. Iată ce ar trebui să consumați:
- legume în orice cantitate (în special crude, dar și gătite fără ulei)
- fructe (fără a exagera, datorită conținutului ridicat de zahăr, care din nou nu face bine ficatului gras)
- peste în cantități mari (preferabil peste cu mult Omega 3, oceanic, de captură și nu crescătoarie)
- ulei de măsline (preferabil extravergin, fiindcă este presat la rece și, deci, cel mai sănătos).
De-aici încolo, părerile sunt în general împărțite, dar ideea de a păstra decența în orice mâncați pare cea mai bună de urmat.
Printre alimentele pe care romanii le consuma des, mai degrabă nerecomandate ar fi: cartofii, pâinea albă (înlocuiți cu secară), mămăliga, orezul alb (înlocuiți cu orez brun), pastele făinoase (înlocuiți cu paste integrale).
Cu alte cuvinte, dacă un aliment are prea multe grăsimi saturate, sau prea multe zaharuri/carbohidrați, trebuie eliminat din dieta sau consumat cu moderație.
Eu am hotărât să urmez o dietă extrem de strictă pentru ficatul gras, lucru pe care vi-l recomand și vouă: este dificilă, extrem de dificilă, orice schimbare radicală a stilului de viață, iar mâncatul sănătos este mai incomod fiindcă necesită prepararea acasă de aproape 100%, însă aici este vorba despre viața noastră.
Riscurile sunt mult prea mari ca ficatul gras să se agraveze și să ducă la boli mult mai grave și cred că nimeni nu este pregătit să moară pentru pentru un pahar de bere sau o shaorma cu de toate. este greu, dar nu imposibil. Este ceva ce trebuie făcut!
Așa că pregătitți-vă, dacă ați fost diagnosticat cu ficat gras, pentru niște scgimbări majore ale stilului de viață.
Pregătiți-vă să vă schimbați complet și găsiți-vă motivația în jurul vostru, motivația pentru a transforma aceste schimbări într-un mod de a trăi. Și nu vă pierdeți speranța. Până la urmă, viață este mai mult decât bucuria unei porții mari de cartofi prăjiți.