Cum să elimini pâinea din alimentație, chiar dacă ți se pare imposibil
Până de curând, eram bine setat pe ideea de “pâinea noastră cea de toate zilele,” pe faptul că nu se poate masă fără pâine, că nu mă satur dacă nu mănânc pâine, că mâncarea nu are gust fără sau pur şi simplu că nu se poate fără pâine.
Dimineaţa, îmi întindeam diferite chestii pe 4 felii de pâine, la micul dejun: altfel nu mă săturam. La prânz, aveam “porție” de 4 felii, dar treceam peste dacă aveam mâncare cu sos sau vreo salată, caz în care rădeam liniştit o juma’ de pâine. Seara mai dispăreau vreo 4 felii în funcţie de ce mâncam.
Consumam, convins că nu se poate altfel, cam o pâine pe zi. Bine, nu eram absurd să mănânc pâine cu cartofi, paste sau orez (ştiu cazuri nenumărate), dar totuşi… surprinzător (sau nu), am ajuns să cântăresc 106 kilograme.
Într-un asemenea moment, realizând că te autodistrugi, începi să îţi pui întrebări.“Dar dacă pâinea noastră cea de toate zilele nu e o necesitate? Dar dacă se poate și fără?”
Mi-am pus eu întrebările astea fără sens o lungă perioadă de timp, fără să fac nimic. Am fost diagnosticat cu ficat gras şi mi-am dat seama că acela a fost semnalul de alarmă.
Am început să iau măsuri. Am început să citesc etichetele de la pâine. Surpinzător, majoritatea nu sunt făcute doar din făina, drojdie şi apă.
Surprinzător, sunt multe rânduri de ingrediente total absurde: agenţi de afânare, agenţi de îngroşare, conservanţi şi alte porcării.
Pâinea noastră cea de toate zilele a “evoluat” într-o mică bombă de (şi mai multă) nesănătate. Era momenul să elimin pâinea din alimentaţia mea, sau măcar să încerc şi să mă conving că nu se poate fără!
Iată ce am făcut şi ce puteţi încerca şi voi să faceţi pentru a elimina pâinea din alimentaţie, chiar dacă vi se pare imposibil:
1. Nu eliminați pâinea din alimentație. Paradoxal, treaba asta probabil psihologică, funcţionează de minune. Dacă de la o pâine întreagă consumată la masă treci direct la zero pâine, îţi va fi dificil.
Eşti obişnuit să mănânci într-un anumit fel şi noi suntem creaturi care se dezobişnuiesc greu (dar mult mai repede decât v-aţi aştepta).
Eu am început să reduc treptat pâinea: doar două felii în loc de patru la micul dejun. O porţie fixă la prânz, la fel şi seara. La finalul zilei, consumam deja doar jumătate din cât mâncam de obicei. Şi nu eram nici leşinat de foame, nici complet lipsit de energie.
Sfat util: găsiţi lucruri care nu necesită pâine, pe care sunteţi obişnuiţi să le mâncaţi fără. Cereale dimineaţa, de exemplu (atenţie la zahăr!), cartofi şi paste şi orez în restul zilei. Tot carbohidraţi, da, tot nesănătos, dar noi acum trebuie să eliminăm un aliment, iar începutul este greu oricum.
2. Continuați să reduceți și experimentați.
Aveţi răbdare şi nu grăbiţi procesul: nu tăiaţi jumătate din cantitate în prima zi şi încă jumătate în a doua. Continuaţi o săptămană, poate chiar două, să mâncaţi noile cantităţi, să vă obişnuiţi cu ideea, să vedeţi că se poate. Reducerile următoare vor veni natural.
La un moment dat, veţi spune, uitându-vă la un fel de mâncare: “Ia să văd dacă pot să mănânc fără pâine”. Veţi fi surprinşi să vedeţi că se poate!
3. Nu vă panicați în față mâncărurilor dificile: eu, personal, nu credeam că este posibil să mănănc o clasică salată de roşii fără pâine.
Nu credeam că este posibil să nu mănânc ciorba fără pâine… până când am încercat. Orice este posibil, dacă eşti pregătit mental pentru asta şi dacă îţî doreşti cu adevărat să încerci.
Partea bună? Mâncarea nu are alt gust, nu trebuie să mănânci mult mai mult pentru a compensa lipsa pâinii şi chiar te vei simţi mai bine.
4. Nu eliminați complet pâinea! Da, parcă am mai zis treaba asta, şi o repet: scopul, în majoritatea cazurilor, nu este să elimini, de fapt, pâinea, ci să nu mănânci pâine decât ca suport pentru anumite feluri de mâncare.
Pâinea îşi are şi ea rolul ei şi atâta timp cât nu sunteţi inoleranţi la gluten, nu are niciun rost să o puneţi pe lista neagră.
Eu personal, când am o mâncare cu un sos delicios, tot folosesc pâine pentru a “prinde”ultimele picături: dar în general o jumătate de felie este suficientă.
Îmi fac în continuare sandwich-uri, salata de vinete mi-o întind pe pâine şi tot aşa. Dar, per total, consum cu 90% mai puţină pâine decât consumam acum un an. Şi am 77 de kilograme.
5. Mâncați pâine bună: avantajul în a avea o etichetă cu ingrediente pe toate produsele este tocmai acela că poţi găsi pâinea cea mai naturală.
Recomand pâine din făină integrală, neagră, cu seminţe – cum vreţi ca să vă placă – dar care să nu aibă decât ingrediente de bază.
Fără conservanţi, agenţi de îngroşare, afânare şi ce tâmpenii or mai pune prin pâine. Nu este mai scumpă decât pâinea cu “prostii” şi este mult mai sănătoasă!
Ideea este, după părerea mea, că ar trebui să învăţăm să mâncăm pâine cu moderaţie. România consumă pâine în exces şi reţin că citisem un studiu recent care ne punea, în Europa, pe locul întâi la consumul de pâine.
Ne lipseşte educaţia în această privinţă şi avem, din păcate, părinţi şi bunici crescuţi în alte timpuri, când nu aveai atâtea alternative şi trebuia să-ţi umfli burta cu ceva. Timpurile se schimbă şi ar trebui să ne schimbăm şi noi odată cu ele, mai ales dacă este în interesul nostru.