Cum a devenit bujorul floarea națională a României: Curiozități despre Paeonia peregrina var. romanica
Bujorul nu e diar o floare frumoasă. În România, el este parte din limbajul poetic, din folclor, din arta populară, din amintirile copilăriei, sau grădinile bunicilor. Cu petale catifelate, într-o nuanță vie de roșu intens și un parfum discret, bujorul a fost de-a lungul timpului mai mult decât un element de decor natural – a devenit un simbol al identității românești.
În septembrie 2022, Parlamentul României a adoptat Legea nr. 285/2022, prin care Paeonia peregrina var. romanica, cunoscut și sub denumirea de bujor românesc de stepă, a fost declarat oficial floarea națională a României. Algerea a fost una inspirată nu doar de frumusețea plantei, ci de prezența sa în flora spontană, în tradiția populară, în simbolistica culturală și chiar în medicina naturistă.
Ziua Bujorului Românesc este sărbătorită în fiecare an în data de 15 mai. Alegerea acestei zile nu e întâmplătoare – ea marchează momentul în care floarea înflorește. În mod obișuit, bujorii sălbatici înfloresc între sfârșitul lunii aprilie și a doua jumătate a lunii mai, cu un vârf în jurul dateide 15 mai, în funcție de condițiile climatice anuale.
Dar de ce Bujorul? Cum s-a ajuns ca această floare să devină reprezentativă pentru o întreagă națiune? Ce înseamnă bujorul în context românesc, și ce îl face unic în lume?
Pentru a înțelege toate aceste lucruri, trebuie să explorăm nu doar datele botanice sau legislative, ci și poveștile, simbolurile, și locurile în care bujorul crește liber de secole.
Etimologia numelui științific Paeonia peregrina
Afirmația că numele „bujor” provie din mitologia greacă, unde Paeon era un medic divin al zeilor, este o interpretare populară și frecvent vehiculată, dar din punct de vedere etimologic și lingvistic, nu există dovezi științifice clare care confirme această legătură directă între termenul românesc „bujor” și personajul mitologic grecesc.
În mitologia greacă, Paeon (sau Paean) era zeul (sau, în unele variante, muritorul) vindecător al Olimpului, cunoscut pentru faptul că ar fi tratat rănile zeilor – inclusiv pe celeale lui Hades și Ares. Plantele medicinale i-au fost adesea atribuite ca fiind darul său pentru omenire. De aici derivă denumirea științifică a genului Paeonia, în care este inclus și bujorul. Așadar, numele botanic latin al bujorului are într-adevăr o origine mitologică, prin asocierea cu Paeo și cu proprietățile vindecătoare ale plantei.
Totuși, termenul românesc „bujor” nu derivă etimologic din Paonia. Originea lui este slavă, iar sensul s-a conturat independent de asocierea cu mitologia greacă.
Potrivit DEX Online, cuvâtul „bujor” derivă din slavona veche „bozuru” și are corespondente în limbile slave moderne, precum bulgară „bozur”, sârbă „bozur” și croata „bozur”.
Prin urmare:
- Denumirea științifică a plantei (Paeonia) are o rădăcină mitologică greacă.
- Numele popular românesc, „bujor”, are o origine slavă și conotație vizuală legată de culoare și frumusețe.
Concluzia este că asocierea cu mitologia greaă este valabilă doar pentru clasificarea botanică, dar nu și pentru numele românesc tradițional al florii. Aceast confuzie între planul științific (nume latin – Paeonia peregrina var. romanica) și cel popular (nume folosit în limba română) este frecvent, dar nu susținută de fiologie.
Cum a devenit bujorul floarea națională a României
Un demers început în 2013
Povestea oficializării ca floare națională începe în 2013, când profesori și cercetători de la Facultatea de Horticultură a Universității de Științe Agronomice și Medicină Veterinară din București au inițiat o propunere în acest sens. Prin argumentele susținute de comunitatea științifică românească s-au numărat:
- Faptul că România este una dintre puținele țări europene fără o floare națională oficială.
- Prezența florilor de bujor sălbatic în peste 80 de arii naturale protejate.
- Rădăcinile simbolice profunde ale bujorului în cultura românească – de la expresii precum „rumen ca un bujor” până la aparițiile în doine, cusături și dansuri tradiționale.
După aproape un deceniu de eforturi și campanii de conștientizare, în 2022, proiectul a fost adoptat cu largă susținere politică.
Legea nr. 285/2022
Potrivit legii, bujorul este declarat floare națională a României, iar autoritățile locale și centrale sunt încurajate să sprijine conservarea și promovarea acestei specii. Legea are și o componentă educațională – încurajând cultivarea bujorului în grădini publice și în proiecte educative școlare, ca parte a identității naționale.
Poziționare în context internațional
România se alătură astfel altor state care au ales flori reprezentative pentru cultura lor: Japonia cu sakura, Olanda cu laleaua, Franța cu irisul, India cu lotusul. Spre deosebire de aceste flori însă, bujorul are o dimensiune locală autentică – nu este important, ci crescut spontan în habitate românesști, fiind o specie endemică din Balcani.
Paeonia peregrenia var. romanica – bujorul românesc sălbatic: botanică, raritate, conservare
Ce este Paeonia peregrina var. romanica?
Bujorul românesc de stepă, cunoscut științific drept Paoenia peregrina subsp. romanica, este o plantă perenă erbacee, endemică în sud-estul Europei, fiind întâlnită în special pe teritoriul României. Specia este întâlnită în zone precum Podișul Dobregei, sudul Olteniei și Munteniei, și sudul Moldovei.
Este o variantă a bujorului sălbatic (Paoenia peregrina), distinsă prin florile sale roșii intense, dimensiunea mare și petalele rotunjite, ușor răsfrânte.
Face parte din familia Paeoniaceae și este considerată o specie rară, protejată la nivel european, inclusă în Directiva Habitate a Unirii Europene (Anexa II), ceea ce înseamnă că are o importanță deosebită pentru conservarea biodiversității.
Unde crește bujorul românesc
Această specie se regăsește în mod natural în sudul și sud-estul României, în special în:
- Podișul Dobrobei – pădure Babadag, Macin, Niculițel.
- Sudul Oltenie și Munteniei – Dealurike Teleormanului, Mehedinți, Giurigiu, Muntele Roșu (Munții Ciucaș).
- Sudul Moldovei – în zonele restrânse din județele Galați și Vrancea
În general, Paoenia romanica preferă habitatele calcaroase, luminoase, pădurile de foioase și pajiștile mezofile. Înflorește la sfârșit de aprilie și în luna mai, atrăgând insecte polenizatoare, în special albine și gândaci floricoli.
Caracteristici botanice
- Tulpina: groasă, neramificată, de 30-60 cm
- Frunze : mari, compuse, profund divizate
- Flori: solitare, mari (7-10 cm în diametru), de culoare roșu aprins
- Fructe: capsule eliptice cu semințe negre
Florile sale sunt fără mirol intens, dar au prezență vizuală marcantă și o longevitate bună pentru o plantă spontană. Structura este adaptată atât polenizării, cât și rezistenței în climat continental moderat.
Statut de conservare
- Paeonia peregrina var. romanica este specie strict protejată, fiind inclusă în:
- Lista Roșie a Plantelor Rare și Periclitate din România
- Anexa 3 a Ordinului 1198/2005 privind regimul de protecție a speciilor de floră.
- Directiva 92/43/CEE (Habitate) a UE
Culegerea plantelor este ilegală, iar intervențiile asupra habitatelor naturale sunt reglementate. În multe dintre ariile protejate unde bujorul crește (ex. Parcul Național Munții Măcinului), există campanii anuale de educare și protecție, mai ales în perioada de înflorire, când turiștii tind să rupă florile pentru buchete.
Ce simbolizează bujorul în cultura românescă?
În România, bujorul este mai mult decât o floare – este un cod cultural. Încărcat de simbolism prezent în zicători, doine, poezii, cusături populare și obieiuri de primăvară, bujorul românesc are o valoare identitară profndă. Spre deosebire de alte flori, care au devenit simboluri prin import sau influențe occidentale, bujorul a crescut aici, în pământ românesc, și a fost cântat, brodat și rostit în limba țărănească, în satul autentic.
Bujorul = frumusețe + sănătate + tinerețe
Cele mai frecvente expresii din vorbirea populară care includ bujorul sunt:
- „Rumeni ca bujorii”- o descriere a copiilor sănătoși, cu obraji roșii și plini de viață.
- „Frumoasă ca un bujor” – un compliment adresat tinerelor fete cu chip luminos și păr bogat.
- „Bujori în obraji” – o imagine poetică, prezentă adesea în doine și cântece populare, sugerând prospețime, sănătate și fertilitate.
Aceste expresii nu sunt simple figuri de stil – ele reflectă o mentalitate colectivă care asociază bujorul cu vigoare vitală și frumusețea firească, necosmetizată.
Mituri și credințe populare
În uneșe părți din Muntenia ți Oltenia, se spunea că dacă rupi un bujor sălbatic în perioada lui de înflorire „îți fură norocul”. Această superstiție avea scop de protecție ecologică înainte să existe legislațe: oamenii erau învățați să nu rupă florea, să o admire, dar să o lase în pământ.
În mitologia populară, bujorul era considerat o floare „a curajului și a sângelui tânăr”, iar în timpul războiului, mamele soldaților împleteau bujori în jurul icoanei și se rugau pentru întoarecere fiilor – de unde și imaginea bujorului ca simbol al jertfei.
Astăzi, bujorul este folosit frecvent în branding, design, logouri, ba chiar și în design interior. A devenit floarea nunților în multe regiuni ale țării, fiind preferată pentru buchetele de mireasă datorită formei sale bogate și elegante.
În designul contemporan, bujorul simbolizează:
- Fertilitate
- Prosperitate
- Feminitate echilibrată (forță + delicatețe)
- Energie solară și ciclicitate.
Curiozități despre bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romanica)
Spre deosebire de alte flori naționale (laleaua Olandei, trandafirul Angliei, irisul Franței), bujorul românesc nu a fost cultivat inițial în grădini, ci a crescut natural în flora spontană, în stepă și în pădure. România este singura țară din UE care are o floare națională care apare în mod natural doar pe teritoriul ei al țărilor balcanice învecinate, în forme diferite.
Are caracteristici genetice unice față de alte bujori din Europa
Un studiu al Universotății din Viena (2021) a demostrat că sub-specia romanica a bujorului prezintă markeri genetici diferiți de ceilalți bujori Paeonia peregrina din Serbia sau Grecia. Practic, bujorul românesc este un „văr” rar, cu ADN distinct, ceea ce-l face valoros în studiile de evoluție botanică.
Atrage polenizatori rari
În zonele protejate din Dobrogea, bujorul românesc a fost observat ca plantă gazdă pentru câteva specii de insecte aflate pe listele europene de conservare, inclusiv un gândac endemit, observat în Pădurea Babadag. De aceea, distrugerea bujorilor nu înseamnă doar pierderea unei flori, ci și dezechilibre în lanțurile ecologice locale.
Poate înflori chiar și 50 de ani în același loc
Fiind o plantă perenă cu rădăcini adânci, bujorul sălbatic poate supraviețui zeci de ani în același loc, dacă solul și clima sunt prielnice. Se estimează că unele tufărișuri din Dobrogea sunt vechi de peste 70-80 de ani, fiind parte din ecosisteme relicte.
A inspirat designul de mobilier ș arhitectură
Formele bujorului (petale stratificate, simetrie radicală) au inspirat designeri români în realizarea de corpuri de iluminat, vitralii, piese de moilier și chiar față de arhitecturale cu elemente florale. Este considerat un simbol al echilibrului natural între estetică și forță.
O floare, o poveste, o identitate
Bujorul românesc nu este doar o alegere estetică pentru statutul de floare națională – este o alegere istorică, ecologică, culturală și simbolică profundă. Este una dintre puținele specii de plante care bifează toate atributele unei embleme naționale:
- Este restrâns legată de tradiția populară – prin artă, limbaj, mituri, obiceiuri.
- Bujorul românesc (Paeonia peregrina var. romantica) este endemic în sud-estul Europei, cu o prezență semnificativă în România.
- Este ecologic valoroasă – bujorul românesc este o specie xerofitică, adaptată la condiții aride și stâncoase, și este considerată o componentă importantă a biodiversității din sud-estul Europei.
- Este conservată prin lege, educație și eforturi locale
Într-o lume care tinde să-și aleagă simbolurile după imgine sau marketing, România a făcut un gest autentic: a ales o floare care vine din pământul ei, din poeziile ei, din suferința și frumusețea istoriei ei. .