Ce sunt antibioticele și când se administrează

Noutăți

Antibioticele sunt un grup de medicamente importante care tratează și previn infecțiile bacteriene de diverse tipuri. În prezent, peste 100 antibiotice diferite sunt disponibile pentru a trata o gamă largă de infecții minore la infecții amenințătoare de viață.

Ce trebuie să știi

bacteriologul scoțian Alexander Fleming a descoperit în anul 1928 primul antibiotic
Antibioticele nu acționează asupra virusurilor
Utilizarea adecvată a antibioticelor este esențiale pentru a reduce rezistența la antibiotice.
Fleming a prezis creșterea rezistenței la antibiotice. Bacteriile devin rezistente la antibiotice în timp, ceea ce reduce eficacitatea acestora pentru a controla infecția.
Antibioticele acționează fie prin omorârea bacteriilor, fie prin oprirea creșterii acestora.
Efectele secundare cele mai frecvente sunt: diaree, durere de stomac și greață.

Cum acționează antibioticele

Tratamentul cu antibiotice vizează eliminarea completă a bacteriei patogene din organism. Obiectivul unei molecule de antibiotice este de a ajunge la suprafață sau în interiorul celulei bacteriene și de a tinti selectiv anumite structuri moleculare sau biologice din componenta acesteia, lăsând neafectat organismul uman ( sau animal).

Există diferite de tipuri de antibiotice, care acționează în două moduri:

Omoară bacteriile (efecte bactericid) – ca de exemplu penicilina. Aceste antibiotice interfera fie cu formarea peretelui celular bacterian, fie cu conținutul celular al acestuia.
Opresc creșterea bacteriilor fără să le distrugă (efect bacteriostatic) -ca de exemplu tetraciclinele.

Tipuri de antibiotice

Există mai multe tipuri sau clase de antibiotice clasificate în funcție de structura chimică, mecanismul de acțiune și spectrul de activitate asupra bacteriilor.

Clase de antibiotice

O clasă de antibiotice este o grupare de diferite antibiotice care au proprietăți chimice și farmacologice similare. Structura lor chimică poate fi asemănătoare și acționează asupra acelorași bacterii sau asupra unor bacterii înrudite.

Există 10 clase de antibiotice:

Peniciline
Cefalosporine
Carbapeneme
Macrolide
Tetracicline
Chinolone
Lincomicine
Sulfonamide
Glicopeptide
Aminoglicolzide

Lista de mai jos exemplifică cele mai frecvente antibiotice generice, însă nu este exhaustiva.

Peniciline

Se mai numesc și antibiotice beta-lactamice deoarece conțin un nucleu de beta-lactamă în molecula lor. În această categorie sunt incluse penicilinele, cefalosporinele, monobactamele și carbapenemele
Acționează prin inhibarea sintezei peretelui bacterian având efect bacteriricid (omoară bacteriile)
Sunt cele mai folosite antibiotice
Penicilina este primul compus descoperit care a fost considerat un antibiotic adevărat. Descoperirea a fost făcută în anul 1928, de către bacteriologul scoțian Alexnder Fleming care a observat ca secreția mucegaiului verde Penicillium notatum – care a contaminat în mod întâmplător culturile, datorită unei ferestre lăsate deschise – are capacitatea de a distruge colonia de bacterii cultivată.
Descoperirea penicilinei a reprezentat una dintre marile realizări ale omenirii. Anterior infecțiile produse de răni și boli precum sifilisul era aproape întotdeauna mortale.
Bacteriile pot dezvolta rezistența prin sinteza unor enzime – beta- lactamaze – care distrug nucleul beta – lactamic. Pentru a se depăși aceasta rezistentă, în clinica penicilinele sunt asociate cu inhibitori de beta-lactamază, cum este acidul clavulanic sulbactaul sau tazobactamul. Un exemplu este medicamentul Augmetin care conține o combinație de amoxicilina/acid clavulanic.
Alergia la penicilină este cea mai frecventă alergie la medicamente. Aproximativ 10% dintre pacienții aflați în tratament raportează reacții alergice la penicilină. Totuși la 90% dintre aceștia nu sunt de fapt alergici. Reacțiile alergice grave apar la un procent de 0,03% dintre pacienți. Alergia încrucișată între penicilina și alte antibiotice beta-lactamice (ca de exemplu, cefalosporinele) este mai puțin frecventă decât era considerată anterior.
Exemple: amoxicilina, ampicilina, dicloxacilins, oxacilina, penicilina G (forma injectabilă) și penicilina V (forma orală, care se administrează pe gură).

Cefalosporine

Sunt grupate în 5 generații pe baza extinderii activității lor antimicrobiene, efectul pe bacteriile Gram-negative crescând cu fiecare generație. Începând cu generația a patra, cefalosporinele prezintă spectru larg de activitate.
Au efecte bactericid (distrug bacteriile) și acționează similar ca penicilinele.
Exemple: cefadroxil, cefalexina (generația1), cefuroxim, cefoxitina (generația 2 ), cefotaxima, ceftriaxona, ceftazidima (generația 3), cefepima, cefiderocol (generația 4), ceftarolina (generația 5). Generația a 5-a este activă pe Staphylococcus aureus meticilin-rezistent (MRSA).

Carbapeneme

Sunt înrudite structural cu penicilinele
Au cel mai larg spectru de acțiune dintre beta-lactamine
Sunt considerate antibiotice de rezervă, pentru cazurile modera/severe de infecții. Sunt rezervate ca ultima linie de tratament, pentru a preveni dezvoltarea rezistenței.
Denumirea lor se face prin adăugarea suixului-enem.
Exemple sunt: meropenem, ertapenem și imipenem -cilastatin.

Macrolide

Eritromicina este prima macrolidă care a fost descoperită în anul 1952.
Ulterior, au fost dezvoltate macrolide de semisinteza, cum ar fi azitromicina și claritromicina, care se absorb mai ușor și care determină mai puține reacții adverse.
Denumirea lor se face prin adăugarea sufixului-micina.
Exemple: eritromicina, azitromicinam claritromicina, josamicina, fidaxomicina, etc.

Tetracicline

Sunt antibiotice cu spectru larg
Au efect bacteriostatic (inhibă creșterea bacteriilor fără să le distrugă)
Sunt utilizate dezavantaj este rezistența dobândită în timp, ceea ce a restrâns utilizarea lor clinica.
Se acumulează în smalțul dentar, determinând modificarea culorii dinților, de aceea nu se administrează la gravide în a 2-a jumătate a sarcinii, la sugari și la copiii mai mici de 8 ani.
Denumirea lor se face prin adăugarea sufixului-ciclina.
Exemple: doxiciclina, tetraciclina, minociclina, etc.

Chinolone

Chinolonele și derivații acestora, fluorochinolonele, reprezintă 5 generații de antibiotice cu specte diferite de acțiune.
Au efect bactericid (omoară bacteriile) și spectru larg de acțiune.
În ciuda eficienței ridicate, utilizarea lor a fost restrânsă la infecții complicate, care nu răspund la alte tratamente. Nu sunt indicate pentru tratamentul unor infecții bacteriene obișnuite, cum sunt sinuzita, bronșita și infecțiile de tract urinar necomplicate. Trebuie administrate doar atunci când alte antibiotice nu au avut efect.
Prezintă un risc mare de reacții adverse (tendinite, rupturi de tendoane, neuropatii) și de dezvoltare a bacteriilor cu rezistența la fluorochinolone.
Denumirea lor se face prin adăugarea sufixului -oxacina sau – floxacina.
Exemple: ciprofloxacina, levofloxacina, gemifloxacina, etc

Lincomicine

Există 2 medicamente utilizate : lincomicina și clindamicina.
Au efect bacteriostatic.
Sunt utilizate de electie în infecțiile cutanate la animale, fiind absorbite rapid în pielea infectată. La om, sunt indicate pentru tratamentul infecțiilor grave, cum ar fi boala inflamatorie, pelvină, infecții intra-abdominale, infecții ale tractului respirator inferior și infecții osoase și articulare. Unele produse sunt folosite local pe piele pentru a trata acneea. O cremă vaginală administrată în doza unică este disponibilă penru a trata anumite infecții vaginale bacteriene (vaginoza bacteriană)

Sulfonamide

Sunt antibiotice de sinteza. Reprezintă prima clasa de antibiotice sintetice (chimioterapice) care au folosite începând cu anii 1930, astăzi rămânând însă doar câteva antibiotice în uz, din cauza rezistenței dobândite.
Au efect bacteriostatic (asocierea cu trimetoprim le face bactericide) și spectru larg de acțiune.
Sunt indicate în tratamentul infecțiilor de tract urinar, tratamentul sau prevenția pneumoniei cu Pneumocystis și infecțiile urechii (otită medie).
Exemple: sulfametoxazol asociat cu trimetoprim (Bactrim, Biseptol), sulfasalazina.
Glicopeptide
Exemple: vancomicina, telavancina, oritavancina, dalbavancina, etc.
Vancomicina este folosită în tratamentul unor infecții bacteriene severe, care nu răspund la tratamentul cu alte antibiotice: endocardite, infecții ale oaselor (osteomielite), pneumonie și infecții ale țesuturilor moi, inclusiv cele cauzate de MRSA (stafilococ auriu meticilino-rezistent).

Aminoglicozide

Sunt antibiotice cu spectru larg.
Se administrează intravenos.
Sunt folosite în special pentru tratamentul tuberculozei.
Se folosesc pentru infecții severe, frecvent în asociere cu alte antibiotice cum sunt beta-lactaminele și vancomicina.
Pot cauza 2 reacții adverse grave cum sunt: afectarea rinichiului (nefrotoxicitate) și afectarea urechii interne (ototoxicitate), care poate determina pierderea auzului și tulburări de echilibru. Leziunile pot fi permanente.
Exemple: streptomicina, gentamicina, tobramicina, amikacina, kanamicina, neomicina.

În funcție de spectrul de activitate, antibioticele pot fi clasificate în:

Antibiotice cu spectru larg care tratează o gamă largă de bacterii.
Antibiotice cu spectru îngust care sunt eficiente doar împotriva câtorva tipuri de bacterii.

În funcție de tipul de bacterie asupra căreia acționează există:

Antibiotice care acționează asupra bacteriilor aerobe, în timp ce altele atacă bacteriile anaerobe.
Bacteriile aerobe au nevoie de oxigen pentru procesele metabolice, in timp ce bacteriile anaerobe nu au nevoie si de altfel, nu pot supraviețui într-un astfel de mediu care conține oxigen.
Exemple de bacterii aerobe sunt: Mycobacterium tuberculosis (care cauzează tuberculoza), Pseudomonas aeruginosa, E. Coli, Salmonella, Klebsiella, etc.
Bacteriile anaerobe constituie o mare parte a florei normale de pe mucoase, în special din gură, tractul gastrointestinal inferior și vagin. Determina infectii ca urmare a lezarii mucoaselor si infectii secundare plăgilor chirurgicale sau traumatismelor. De asemenea, pot să apară boli generate de toxinele bacteriilor anaerobe, ca de exemplu: botulism – produs de Clostridium botulinum, tetanos – C. Tetani și boala diareica produsa de C. difficile.

Când sunt indicate antibioticele

Antibioticele sunt folosite pentru a trata și preveni anumite tipuri de infecții bacteriene.

Antibioticele nu tratează infecțiile virale

Majoritatea infecțiilor sunt cauzate de virusuri și în acest caz antibioticul nu va fi de folos, deoarece nu acționează asupra virusurilor. Infecțiile virale comune care nu ar trebui să fie tratate cu antibiotic sunt:

Răceala comună
Gripa
COVID-19
Bronșita
Majoritatea cazurilor de tuse
Majoritatea cazurilor de durere în gât
Unele infecții la nivelul urechilor
Unele infecții la nivelul sinusurilor
Enterita virală (gastroenterita acută)

Antibioticele tratează infecțiile bacteriene

În mod normal, antibioticele sunt prescrise doar pentru infecții bacteriene mai grave. Atunci când ai o infecție bacteriană ușoară, sistemul imunitar poate elimina majoritatea bacteriilor și vindecă boală. De exemplu, frecvent, antibioticele nu acționează pentru a accelera vindecarea în cazul majorității infecțiilor de la nivelul urechilor, nasului și gâtului cauzate de bacterii. De aceea, nu trebuie să fii surprins dacă medicul nu îți va recomanda un antibiotic pentru afecțiuni cauzate de virusuri sau infecții non-bacteriene sau chiar pentru o infecție bacteriana ușoară.

În mod normal, antibioticele sunt prescrise doar pentru infecții bacteriene mai grave. Atunci când ai o infecție bacteriană ușoară, sistemul imunitar poate elimina majoritatea bacteriilor și vindecă boală. De exemplu, frecvent, antibioticele nu acționează pentru a accelera vindecarea în cazul majorității infecțiilor de la nivelul urechilor, nasului și gâtului cauzate de bacterii. De aceea, nu trebuie să fii surprins dacă medicul nu îți va recomanda un antibiotic pentru afecțiuni cauzate de virusuri sau infecții non-bacteriene sau chiar pentru o infecție bacteriana ușoară.
Vei avea nevoie de antibiotice daca ai anumite infecții bacteriene severe, cum sunt meningita sau pneumonia. În aceste situații, antibioticele îți pot salva viața.
De asemenea, infecțiile urinare trebuie tratate cu antibiotice pentru a preveni răspândirea infecției la rinichi.
Infecțiile care nu sunt grave, dar s-ar putea transmite la alte persoane dacă nu sunt tratate prompt – cum ar fi infecția cutanată impetigo sau infecția cu transmitere sexuala cauzata de Chlamydia, trebuie tratate cu antibiotice.
Antibioticele pot fi prescrise si pentru tratarea acneei o afecțiune mai puțin gravă. Pentru acnee, antibioticele pot fi luate pe cale orală sau aplicate topic, direct pe piele.
Uneori, in cazul unor forme severe complicate si prelungite de infecții virale, bacteriile pot provoca ceea ce este cunoscut sub denumirea de „infecție bacteriană secundară”, ca de exemplu pneumonia bacteriană din COVID – 19. În aceste caz, medicul poate recomanda tratament cu antibiotic.

Boli frecvente cauzate de bacterii care sunt tratate cu antibiotic sunt:

Amigdalita streptococică
Pneumonia bacteriană
Tusea convulsivă (pertussis)
Multe infecții ale pielii
Unele infecții ale urechii (otita medie) sau ale ochilor (conjunctivita)
Unele infecții ale sinusurilor, însă frecvent acestea sunt virale (sinuzita)
Meningita bacteriană
Tuberculoza
Infecții ale tractului urinar
Infecții cu transmiterea sexuală
Diaree călătorului
Acnee

Antibioticele pot fi recomandate în scop preventiv

În unele cazuri, medicul poate recomandă administrarea de antibiotice pentru a preveni mai degrabă decât a trata o infecție, ca de exemplul înainte de o operație. Aceasta este utilizarea în scop „profilactic” a antibioticelor.
Situațiile in care antibioticele sunt administrate ca tratament preventiv sunt:
Intervenții chirurgicale cu risc crescut de complicații infecțioase: abdominale, ortopedice, oftalmologice.
După o mușcătură de animal sau o rană care s-ar putea infecta.
Dacă ai o problemă de sănătate care crește riscul de infecție, ca de exemplu dacă ți s-a îndepărtat splina (splenectomie), ai anemie cu celule în secera (siclemie) sau dacă faci un tratament chimioterapic pentru cancer.
În cazul unor persoane care au venit in contact cu un pacient cu meningită.
Înainte de proceduri stomatologice si chirurgicale la pacienții cu valve cardiace anormale sau artificiale.

Cum este ales un anumit antibiotic pentru a trata o infecție

Alegerea antibioticului depinde în principal de tipul de infecție și de bacteria pe care medicul o considera drept cauza cea mai probabilă a infecției. Acest lucru se datorează faptului că fiecare antibiotic este eficient numai împotriva anumitor bacterii. De exemplu, daca ai pneumonie acută comunitara, medicul va alege antibioticul empiric, în funcție de ce bacterie este cel mai probabil să fie cauza pneumoniei.

Există și alți factori care influențează alegerea unui antibiotic:
Cât de severă este infecția.
Cât de bine funcționează rinichii și ficatul.
Schema de administrare.
Efectele secundare comune.
Alte medicamente pe care le iei și care pot interacționa cu un anumit antibiotic.
Istoricul de alergie la un anumit tip de antibiotic.
Dacă ești însărcinată sau alăptezi.
Modelul de germeni frecvenți in comunitatea din care faci parte, respectiv de rezistenta la antibiotice.

Cum se administrează antibioticele

Discută cu medicul și farmacistul despre modalitatea cea mai bunăă de administrare a antibioticului prescris.
Majoritatea antibioticelor se administrează oral (pe gură). În anumite situații, în cazuri de infecții severe tratate în spital, antibioticele sunt administrate injectabil. De asemenea, antibioticele pot fi aplicate topic, la nivelul pielii.
Este important sa urmezi corect recomandările de administrare recomandate de medic și specificate în prospectul medicamentului. Unele antibiotice nu se iau cu anumite alimente sau băuturi. De exemplu, evită produsele lactate când iei tetracicline, deoarece acestea pot afecta absorbția antibioticului. Unele antibiotice se administrează pe stomacul plin, după ce ai mâncat, pentru a reduce efectele adverse, în timp ce altele se iau pe stomacul gol, cu 1 oră înainte sau 2 ore după masă.

Care este durata tratamentului cu antibiotic

Ia antibioticul așa cum ți l-a prescris medicul, în doza zilnică stabilită și pe toata durata de timp indicata.

Nu trebuie să oprești administrarea antibioticului la jumătatea perioadei recomandate de către medic, chiar dacă vei observa că vei începe să te simți mai bine după 48-72 de ore. Tratamentul complet este necesar pentru a ucide bacteriile cauzatoare. Eșecul de a lua un antibiotic așa cum a fost prescris de către medic, în doza și pe durata recomandată, poate duce la necesitatea reluării ulterioare a tratamentului și poate favoriza răspândirea rezistentei la antibiotice la alte bacterii.

Durata tratamentului variază mult și depinde de tipul de infecție, cât de severă este și cât de repede starea de sănătate a pacientului se îmbunătățește după începerea tratamentului. Durata tratamentul poate fi:

În doza unică sau doar câteva zile (ca de exemplu în cazul infecției urinare joase – cistita).
Timp de 5-7 zile până la 2 săptămâni (pneumonie)
Timp de 4-6 săptămâni sau luni (infecții osoase sau la nivelul inimii)
Timp de mai multe luni (acnee)

Dacă ai uitat să iei o doza de antibiotic

Ia acea doză imediat ce iți amintești și apoi continuă să iei schema de antibiotic ca de obicei.
Dacă este aproape momentul pentru următoarea doză, sari peste doza omisă și continuă schema de antibiotic ca de obicei. Nu lua o doză dublă pentru a compensa doza uitată.

Dacă ai luat accidental o doză suplimentară

Rar, administrarea accidentală a unei doze suplimentare de antibiotic determină un efect serios.
Poate creste riscul de apariție a reacțiilor adverse, ca de exemplu durere de stomac, diaree și vărsături.

Pot să beau alcool când iau antibiotic?

În general, consumul oricărei cantități de alcool în timp ce ai o infecție poate să nu fie un lucru bun, deoarece poate duce la deshidratare, poate afecta somnul și poate împiedica capacitatea naturala a organismului de a vindeca infecția. De asemenea, unele antibiotice au o interacțiune specifică – și uneori foarte periculoasă – cu alcoolul.

Una dintre cele mai frecvente interacțiuni între alcool și antibiotice este aceea cu medicamentul metronidazol (Flagyl). Metronidazolul este folosit pentru o varietate de infecții, ca de exemplu vaginita nespecifică sau tricomoniaza urogenitala (infecții urinare sau genitale determinate de un parazit denumit Trichomonas). Utilizarea concomitenta a metronidazolului cu alcool, chiar și în cantități mici, poate determina o reacție denumită „reacție de tip disulfiram” care se manifestă prin:

Înroșirea pielii fetei
Greață și vărsături
Crampe abdominale
Durere de cap
Durere în piept
Ritm cardiac rapid
Respirație cu dificultate
Stare de rău

O reacție similară poate să apară dacă alcoolul este consumat în timpul tratamentului cu alte antibiotice, cum ar fi cefotetan, un antibiotic din clasa cefalosporinelor și tinidazol, care este din aceeași clasă cu metronidazolul. Nu bea alcool în timp ce iei aceste antibiotice și timp de cel puțin 72 de ore după ce ai oprit tratamentul.

Efectele adverse ale antibioticelor

Atunci când antibioticele sunt folosite corect, acestea sunt de obicei sigure și au puține efecte adverse. Medicul va evalua fiecare pacient în parte pentru a determina tipul adecvat de antibiotic, doza și durata tratamentului.

Totuși, ca și în cazul majorității medicamentelor, antibioticele pot avea reacții adverse care pot varia de la reacții ușoare până la grave sau care pot pune viața în pericol. În cazul sugarilor și vârstnicilor, pacienților cu afecțiuni cronice severe renale sau hepatice, femeilor însărcinate sau care alăptează, este posibil să fie necesară ajustarea dozei de antibiotic în funcție de starea de sănătate a pacientului. De asemenea, trebuie ținut cont de posibilele interacțiuni medicamentoase dintre anumite antibiotice si alte medicamente.

Efectele adverse comune sunt:

Greața și vărsături
Balonare și indigestie
Diaree cu scaun moale, de scurtă durată
Infecție vaginală sau orală (candidoza – determinată de o ciupercă, Candida albicans).

Efectele adverse mai puțin frecvente sunt:

Formarea de pietre la rinichi, la administrarea de sulfonamide
Coagulare anormală a sângelui, la administrarea unor cefalosporine
Sensibilitate la lumina solară (fotosensibilitate), la administrarea de tetracicline
Scăderea numărului de celule sanguine, la administrarea de trimetoprim
Surditate, la administrarea de eritromicina și aminoglicozide

Efectele adverse severe la antibiotice sunt:

Unele persoane pot avea o reacție alergică la antibiotice, în special la penicilină și cefalosporine. În cazuri foarte rare, poate să apară o reacție alergică severă (anafilaxie), care este o urgentă medicală.
Diaree severă asociată cu administrarea de antibiotic cu scaune apoase sau cu sânge și crampe abdominale severe. Apare în special după administrarea de cefalosporine, clindamicina, fluorochinolone și peniciline. Diareea apare din cauza eradicarii florei intestinale normale de către antibiotic având ca rezultat o creștere excesivă a bacteriilor patogene, cum este Clostridium difficile. Colita cu C. difficile este o infecție care poate leza sever colonul și care poate fi dificil de tratat, putând cauza chiar decesul la persoanele în vârstă.

Trebuie sa opresc administrarea antibioticului dacă am reacții adverse?

În majoritatea cazurilor, tratamentul cu antibiotic poate fi finalizat, cu excepția cazului în care medicul recomandă altfel. Oprirea antibioticelor mai devreme poate cauza agravarea infecției și poate duce la rezistență la antibiotice, făcând antibioticul mai puțin eficient.

Dacă ai un efect secundar deranjând sau serios în timp ce iei antibioticul, ar trebui să discuți cu medicul tău. Acesta poate indica:

Să continui să iei același antibiotic și să tratezi efectul secundar
Să ajustezi doza
Să schimbi tratamentul cu un alt antibiotic

Oprește administrarea de antibiotic și sună imediat la 112 dacă observi că ai următoarele semne și simptome:

Umflarea fetei, buzelor și a limbii
Senzație de amețeală sau leșin
Respirație cu dificultate – respirația rapidă și superficială
Respirație șuierătoare
Bătăi rapide ale inimii
Piele umedă și rece
Confuzie și anxietate
Pierderea stării de conștiență
Greața și vărsături severe
Diaree severă, cu sânge sau puroi, crampe abdominale severe, febră și vărsături

Pot să cumpăr antibiotice din farmacie fără prescripție medicală?

Nu, în Romania antibioticele pot fi cumpărate de la farmacie doar pe baza de prescripție medicala (rețeta) eliberată de medicul care te-a consultat. Utilizarea unui antibiotic specific va crește șansa ca infecția să se vindece și va preveni rezistența la antibiotice. Administrarea unui antibiotic greșit sau în doza sau pe o perioadă insuficientă poate agrava infecția și poate împiedica ca antibioticul să funcționeze data viitoare.

Totuși, în anumite situații, antibioticele pot fi cumpărate fără prescripție, deși această situație este rară.

Pentru a reduce problema rezistenței la antibiotice ca urmare a folosirii în exces sau inadecvate a antibioticelor, cel mai bine este să obții recomandarea medicului înainte de a cumpăra un antibiotic.

Antibiotice topice fără prescripție medicală

Există câteva antibiotice topice, care pot fi aplicate pe piele, care pot fi cumpărate fără prescripție medicală. Unele produse tratează sau previn ca tăieturile, zgârieturile sau arsurile minore la nivelul pielii să se infecteze cu bacterii. Acestea sunt disponibile sub forma de creme, unguente și spray-uri.

Antibioticele topice comune conțin combinații de bacitracina și neomicina, bacitracina și polimixina B sau bacitracina, neomicina și polimixina B.

Există și câteva preparate topice cu antibiotice pentru tratarea acneei. Acestea conțin peroxid de benzoil cu efect antibacterian, care are, de asemenea, un efect ușor de uscare a pielii. Există diverse preparate sub forma de geluri, loțiuni, soluții, spume, tampoane de curățat și scrub-uri faciale.

Cine nu poate lua antibiotice

Foarte rar o persoana nu poate lua un anumit tip de antibiotic:

Motivul principal este istoricul de reacție alergică la acel antibiotic în trecut. Chiar dacă ai avut o reacție alergică la un antibiotic, medicul va putea alege un alt tip de antibiotic, frecvent din alta clasa de antibiotice, la care nu ești alergic.
Dacă ești însărcinată, există anumite antibiotice care sunt contraindicate în sarcină, însă medicul poate alege alte antibiotice care sunt considerate sigure și efective pentru a fi folosite la femeia gravidă. Penicilinele, cefalosporinele și eritromicina sunt printre cele mai sigure antibiotice în timpul sarcinii; tetraciclinele sunt contraindicate. Majoritatea antibioticelor ating concentrații suficiente în laptele matern pentru a afecta sugarul alăptat, uneori contraindicând utilizarea lor la femeile care alăptează.
Dacă iei anumite medicamente pentru alte afecțiuni, poate fi necesar să eviți anumite antibiotice sau să întrerupi medicamentele obișnuite pe perioada administrării antibioticului. Este important ca atunci când ți se prescrie un antibiotic, să-l informezi pe medic despre orice alt medicament pe care îl iei.

De ce este important să iau antibiotic doar atunci când este necesar?

Antibioticele sunt medicamente importante pentru tratarea infecțiilor bacteriene și au salvat sute de milioane de vieți. Cu toate acestea, ori de câte ori sunt folosite, antibioticele pot avea efecte secundare și pot contribui la dezvoltarea rezistenței la antibiotice, una dintre cele mai urgente amenințări la adresa sănătății publice din toata lumea. Rezistența la antibiotice apare atunci când bacteria anulează efectul antibioticului, un medicament conceput pentru a omori bacteriile. Antibioticul nu va mai omori bacteria și infecția nu se va vindeca sau chiar poate să se agraveze și, în unele cazuri, să ducă la deces.

Atunci când antibioticele sunt necesare, beneficiile depășesc de obicei riscurile privind efectele adverse sau de apariție a rezistentei la antibiotice. Cu toate acestea, abuzul de antibiotice și utilizarea lor greșită sunt factori cheie care contribuie la rezistența la antibiotice. De aceea, este important ca noi toți – medici și pacienți – să folosim antibioticele rațional, numai atunci când este nevoie de ele, pentru a preveni efectele nedorite cauzate de utilizarea inutilă a antibioticelor și pentru a reduce la minimum dezvoltarea rezistenței la antibiotice.

Consumul de antibiotice în Romania

Consumul de antibiotice și rezistența la antibiotice reprezintă o preocupare continuă a medicilor și specialiștilor din Romania. Potrivit ultimelor rapoarte CARMIN privind Consumul de antibiotice, Rezistența microbiană și Infecțiile Asociate Asistentei Medicale in Romania publicate în anii 2018 și 2019:

În Romania consumul de antibiotice este în continuare ridicat și si-a reluat tendința la creștere observată în 2018 (comparativ cu intervalul 2011-2015) care s-a accentuat și mai mult în 2019.
Volumul consumului de antibiotice în 2018 a fost cu 2.5-3% peste cel din 2016-2017 și a continuat să crească și în anul 2019, fiind cu 6.5-7% mai mare decât în perioada anterioara.
Acest nivel se menține cu 5.3% sub cel din 2015, anul cu cel mai ridicat consum din perioada pentru care există date (2011-2019).
La nivel european, dacă în anul 2018 Romania era pe locul 5, după Grecia, Cipru, Spania și Franța, în anul 2019 Romania a ajuns pe locul 3, după Grecia și Cipru.
Primele trei grupe de antibiotice utilizate în Romania în anul 2019 sunt: penicilinele – 42.8%, cefalosporinele – 19.6% si chinolonele – 12.2%, asemănător cu anul 2018.
S-a observat o creștere a consumul de antibiotice cu risc major de a declanșa diareea cu Clostridium difficile, în creștere față de anul 2018.

Principalele probleme ale consumului de antibiotice in Romania in anul 2019 in raport cu anii anteriori au fost:

Accentuarea tendinței de creștere a consumului total de antibiotice, după ce se reușeste o stabilizare în anii 2016-2017 ca urmare a diminuării eliberării antibioticelor fără prescripție medicală în farmacii și a efectului campaniilor de informare desfășurate în anul 2016.
Scăderea accentuată a consumului de antibiotice cu spectru îngust: peniciline și cefalosporine de generația 1.
Creșterea consumului unor antibiotice puternic inductoare de rezistență bacteriană și diaree cu Clostridium difficile: cefuroxima, ceftriaxona, chinolone.
Creșterea consumului de antibiotice ”de salvare”, care trebuie păstrate ca medicație de ultima linie: carbapeneme și vancomicina.

Ziua mondială de conștientizare a folosirii antibioticelor

Aceste tendințe în Romania în creștere de folosire în exces sau incorect a antibioticelor sunt o consecință a reducerii interesului pentru informarea pacienților, a lipsei formării în continuare a medicilor și scăderii implicării infecționiștilor și microbiologilor în sprijinul prescrierii judicioase a antibioticelor, menționează ultimul raport CARMIN.

De aceea, în lume și in Uniunea Europeana, în fiecare an ziua de 24 Noiembrie este dedicată informării publicului larg și a tuturor furnizorilor de servicii medicale și din agricultură despre antibiotice, cu scopul de a încuraja utilizarea adecvată a acestora.

În Europa, tema campaniei din 2021 a fost: „În timpul pandemiei COVID-19, nu renunțăm la conștientizarea despre rezistența antimicrobiană. Rămânem uniți pentru a păstra existența medicamentelor antimicrobiene”.
Mesajului la nivel global al Organizației Mondiale a Sănătății (OMS) a fost: „Spread Awareness, Stop Resistance” – „Sa raspandim constientizarea, Sa oprim rezistentă”.

Sursă