Care este cel mai vechi lac de pe Pământ și cum s-a format: se crede că există de aproximativ 25 de milioane de ani
Ascuns în inima Siberiei, acest lac cu ape cristaline adăpostește o biodiversitate excepțională și peisaje spectaculoase. Izolarea sa îl transformă într-un adevărat laborator natural, unde anumite specii au evoluat în mod unic, fără a se regăsi în alte părți ale lumii.
Pe Pământ există locuri atât de vechi încât permit reconstruirea istoriei planetei noastre de-a lungul mileniilor. În unul dintre aceste locuri se află și lacul Baikal, din Siberia, considerat cel mai vechi lac din lume. În timp ce majoritatea lacurilor dispar după câteva mii de ani, acesta există de milioane de ani datorită unui fenomen geologic excepțional. În spatele longevității sale incredibile se ascund secrete științifice și ecologice care continuă să fascineze cercetătorii și exploratorii.
Se crede că există de aproximativ 25 de milioane de ani
Situat în Siberia, lacul Baikal deține un record neegalat: este cel mai vechi lac din lume. Se crede că există de aproximativ 25 de milioane de ani, o longevitate excepțională care îl diferențiază de alte lacuri vechi, majoritatea existând doar de câteva mii de ani. Prin comparație, Marile Lacuri din America de Nord s-au format în urmă cu mai puțin de 20.000 de ani.
Formarea sa este legată de un fenomen geologic rar. Spre deosebire de lacurile glaciare care seacă sau se umplu în timp, lacul Baikal este un lac de rift, format din separarea progresivă a două plăci tectonice. Acest proces a creat o falie imensă care continuă să se lărgească cu 2,5 centimetri pe an, împiedicând astfel lacul să dispară. Potrivit lui Mark Edlund, cercetător la Science Museum of Minnesota, intervievat de Livescience, acest tip de formare explică de ce lacul a rămas intact de-a lungul vremurilor.
Datarea lacului se bazează pe analiza sedimentelor care acoperă fundul acestuia. Aceste straturi, groase de câțiva kilometri, le permit cercetătorilor să studieze izotopii radioactivi prezenți în depozite. Ted Ozersky, profesor la Universitatea din Minnesota, explică faptul că oamenii de știință folosesc măsurători seismice și izotopi precum cesiul și carbonul pentru a măsura rata de acumulare a sedimentelor și, astfel, pentru a estima vechimea lacului. Aceste analize confirmă că Baikal este cu adevărat cel mai vechi lac din lume.
Cel mai vechi lac din lume, un rezervor de biodiversitate
Dincolo de vechimea sa, lacul Baikal este și un adevărat laborator al evoluției. Aproximativ 80% dintre speciile pe care le adăpostește sunt endemice, ceea ce înseamnă că nu se găsesc nicăieri altundeva pe Pământ. UNESCO descrie acest lac drept un „exemplu excepțional de ecosistem de apă dulce” datorită bogăției și biodiversității sale.
Una dintre cele mai emblematice specii ale lacului este foca de Baikal, singura specie de focă exclusiv de apă dulce. Originea sa continuă să intrige oamenii de știință, deoarece celelalte foci trăiesc în mediul marin și trebuie să urce pe fluvii pentru a ajunge în lacuri. Lacul găzduiește, de asemenea, sute de varietăți de crustacee și alge microscopice, în special diatomee, acele microalge care produc sticlă biologică din siliciul dizolvat în apă. Mark Edlund subliniază că diatomeele din lacul Baikal sunt printre cele mai mari din lume, având o dimensiune de până la trei ori mai mare decât cele ale „rudelor” lor care trăiesc în alte locuri.
Vechimea lacului le-a permis oamenilor de știință să observe cum funcționează evoluția într-un ecosistem stabil. Studierea lacului Baikal echivalează cu o călătorie înapoi în istoria vieții acvatice și cu înțelegerea mecanismelor care modelează biodiversitatea pe termen lung.
Un patrimoniu natural supus presiunilor
Deși lacul Baikal a supraviețuit milioane de ani fără să dispară, astăzi este amenințat de activitatea umană. Includerea sa în Patrimoniul Mondial UNESCO în 1996 atestă importanța sa ecologică, dar nu îl protejează complet de riscurile care îl amenință. Organizația avertizează asupra poluării în creștere, cauzată în special de activitățile industriale din apropiere. Fabrici amplasate timp îndelungat în zonă au eliberat produse chimice în apele sale, afectându-i echilibrul fragil.
Schimbările climatice reprezintă o altă amenințare majoră. Creșterea temperaturilor accelerează topirea ghețurilor de iarnă și modifică ciclurile ecologice ale lacului. Anumite specii endemice ar putea dispărea dacă habitatul lor ar fi perturbat. Potrivit cercetătorilor, protejarea acestui ecosistem unic depinde de o reglementare mai bună a activităților umane și de o monitorizare mai strictă a nivelurilor de poluare.
În ciuda acestor provocări, lacul Baikal rămâne un adevărat tezaur științific și ecologic. Studierea sa permite nu doar o mai bună înțelegere a lacurilor vechi, ci și anticiparea consecințelor schimbărilor de mediu asupra ecosistemelor de apă dulce din întreaga lume.