Bem sau nu apă de la robinet?

 

Cam acum un an m-am hotărât să trec de la consumul exclusiv de apă plată (pentru băut și gătit) la o variantă ceva mai avantajoasă din punct de vedere financiar: apa de la robinet.

Pentru asta, am cumpărat o cană de filtrare (am mers pe modelul Laica fiindcă mi s-a părut bun ca preț) și, luni de zile, am băut apă refiltrată din Dunăre.

Da, orașul în care locuiesc eu trage toată apa potabilă din Dunăre. Am realizat lucrul ăsta, abia în urmă cu câteva luni.

Un fluviu care trece printr-o sumedenie de țări Europene, prin capitale intens poluate, o Dunăre care tot strânge gunoaie si boală de-a lungul a mii de kilometri… asta este apa pe care o beau eu.

Îmbogățită cu clor care omoară toate lighioanele, filtrată de-o cană care elimină acel clor și multe alte metale.

Dar este oare suficient?

Calitatea apei este – sau mai bine zis, ar trebui să fie – mult mai bună după ce folosesc cana filtrantă. Dacă într-adevăr funcționează aşa cum zice (şi nu cred că nu o face), opreşte rugina aferentă ţevilor de apă îmbătrânite şi distruse, clorul precum şi alte metale.

Însă apa din Dunăre sau apa de la robinet pentru cei care au norocul altor râuri prin preajmă nu are doar problema ruginii din ţevi şi a eventualelor metale.

O cană filtrantă nu opreşte excesul de nitriţi şi nitraţi şi până la urmă toate porcăriile care se găsesc, din păcate, prin toate râurile de pe planeta asta.

Dunărea în sine este infectă. Ştiu, pentru că o văd. Ştiu, pentru ca mergeam la pescuit şi mi se părea atât de împuţită încât nici peştii pe care îi prindeam nu puteam să îi mănânc. Aşa că… ar trebui să beau apă din ea?

Şi uite, cu gândurile astea în minte, am revenit la apa plată. Momentan, pentru că este mai ieftin (dar nu cu mult), folosim apă plată doar pentru băut, iar când vine vorba de gătit, folosim în continuare apa filtrată.

E un compromis pe care l-am găsit acum şi la care, probabil, vom renunţa încet-încet, pe măsură ce îmi voi dori să elimin toate potenţialele porcării care-mi intră în corp.

Dar nici apa plată nu este mereu o opţiune sigură. Excluzând posibilitatea ca orice apă să fi fost depozitată incorect sau infestată cu cine ştie ce streptococ/stafilococ sau ce-o infecta apele, sunt anumite ape care nici măcar nu sunt “de izvor”.

Am încercat însă să studiez bine piaţa şi am mers pe cea care mie mi-a părut cea mai bună opţiune: Aquatique.

Recunosc, alegerea mi-a fost influenţată şi de faptul că scrie pe ea ca e safe pentru bebeluşi (şi noi am folosit-o fară probleme evidente), dar şi de faptul că are un preţ decent.

La început mă lăsasem influenţat şi de campaniile din jurul Aqua Carpatica, dar sticlele lor sunt atât de subţiri încât pur şi simplu mi s-au spart în câteva ocazii, că m-am supărat şi am schimbat firma.

În concluzie, nu am deloc încredere în apa de la robinet din România. Nu e ceva bazat pe dovezi clare, este pur şi simplu vorba de lipsă de încredere cauzată de o analiză logică, zic eu, a problemei.

Iar varianta apă plată nu este mult mai scumpă faţă de cana filtrantă, dar este ceva mai incomodă pentru că se strâng atât de multe bidoane de apă că nu mai ştii ce să faci cu ele. Plus că trebuie să le şi cari – în cazul meu până la etajul 3, fără lift.

Voi ce ziceţi? Beţi apă de la robinet? Consideraţi apa de la robinet sigură de băut sau tot pe mâna apei plate mergeţi?

Sursă