Fii atent cum trăiești, căci toate cele ascunse ale tale se vor da pe față!
Părintele Arsenie Boca spunea că inima noastră trebuie să fie curată atât față de Dumnezeu, cât și față de oameni.
Este vorba despre o curăție tainică, ascunsă, pe care o lucrăm în intimitatea noastră și cu care ne înfățișăm înaintea lui Dumnezeu.
Dumnezeu știe toate ascunzișurile inimii, spune în Cartea Psalmilor.
„Nu sunt ascunse de Tine oasele mele, pe care le-ai făcut întru ascuns, nici ființa mea pe care ai urzit-o ca în cele mai de jos ale pământului. Cele nelucrate ale mele le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta toate se vor scrie” (Ps. 138, 15-16).
El ne-a zidit și știe de mai dinainte viața noastră, ce vom face și ce vom alege.
Noi adesea trăim cu impresia că suntem singuri. Când ne aflăm în singurătate, credem că nu ne vede nimeni.
Acest gând este greșit, pentru că ne vede Dumnezeu, ne vede îngerul păzitor.
„Iar păcătosul se tot gândește că nimeni nu îl vede și, ascunzându-se de ochii oamenilor prin întunericul nopții sau pustietatea locului, socoate că nu e zărit de nimeni”.
De aceea avem îndrăzneala de a săvârși păcate, pentru că nu Îl vedem pe Dumnezeu, nu îl vedem pe îngerul păzitor, nu avem mustrarea conștiinței.
Nu este nici un loc în care ne putem ascunde de Dumnezeu. Nici măcar în întunericul nopții, pentru că spune Psalmistul:
„Poate întunericul mă va acoperi și se va face noapte lumina dimprejurul meu. Dar întunericul nu este întuneric la Tine și noaptea ca ziua va lumina”. (138, 11-12)
De aceea nu putem ascunde nimic de ochii Lui. Să cugetăm la aceasta și să ne îndepărtăm de răutăți. Acestea toate se vor da pe față când vom merge la Judecată.Dacă noi nu Îl vedem pe Dumnezeu, dar El ne vede. Știe tot ce facem și tot ce gândim. El cunoaște toate mișcările inimii, toate înclinațiile și toate dorințele noastre.
„Vei merge cândva la Judecată și atunci toate cele ascunse se vor vădi; martori ce nu pot mituiți vor sta de față și vei rămâne fără cuvânt”.
Acești martori sunt propria conștiință și îngerul păzitor, care scrie toate faptele noastre.
„Ochiul lui Dumnezeu a văzut tot; îngerul păzitor și conștiința au fost martori”.
După ce ne mutăm din această viață nu mai putem face nimic pentru a schimba hotărârea lui Dumnezeu.
Dar cât suntem în trup, putem să ne îndreptăm prin pocăință. Este singurul lucru pe care îl putem face pentru a schimba voia lui Dumnezeu.
„Ușa spre ea (spre pocăință) este deschisă. Grăbește-te să intri până n-a sunat ceasul ca te izbește când nu te aștepți, curmând și păcatele tale, dimpreună cu orice nădejde a afla milă”.
Cumplită este moartea celui care a plecat din această viață încărcat cu păcatele sale, nemărturisite, nespovedite.
Grea este povara sufletului lui.
Să lucrăm cât timp mai este lumina cu noi, spune Mântuitorul. Că vine noaptea – adică moartea – când nu mai putem face nimic.
Să nu ne lăsăm amăgiți de diavolul care ne ține departe de Sfânta Spovedanie. Mântuitorul Însuși a spus că toate câte vor fi dezlegate pe pământ, vor fi dezlegate și în cer, și câte vor fi legate pe pământ, legate vor fi și în cer.
Să mergem la spovedanie cât mai este lumina cu noi și să ne eliberăm sufletul de mulțimea fărădelegilor, ca să putem păși spre lumea de dincolo ușurați și împăcați.
Să ne străduim să trăim în curăție, atât trupească, cât și sufletească. Inima noastră trebuie să fie atât de curată încât nici un gând ascuns rău să nu avem asupra cuiva.
Sursa: https://lataifas.ro/