Ciupercile comunică între ele folosind până la 50 de „cuvinte”: Semnalele transmise seamănă cu vorbirea umană
Îngropate în resturile din pădure sau încolțite din copaci, ciupercile – aceste organisme micologice – ar putea da impresia că sunt tăcute și relativ autonome, dar nu nou studiu sugerează că ar putea fi buni comunicatori.
Analiza matematică a semnalelor electrice pe care se pare că ciupercile și le trimit una alteia a identificat modele care poartă o similaritatea structurală izbitoare cu vorbirea umană.
Cercetările anterioare au sugerat că ciupercile transmit impulsurile electrice prin structuri filamentoase lungi, subterane, numit hife – similar cu modul în care celulele nervoase umane transmit informații.
S-a demonstrat chiar că viteza de declanșare a acestor impulsuri crește atunci când hifele ciupercilor care digeră lemnul intră în contact cu bucățile din lemn. În acest mod, crește posibilitatea ca ciupercile să utilizeze acest „limbaj” electric pentru a împărtăși informații despre hrană sau leziunii cu părți mai îndepărtate ale propriului organism, sau cu parteneri legați tot prin hife, cum ar fi copacii.
Dar cu aceste „trenuri de activitate electrică” ceva comun cu limbajul uman?
Pentru a investiga, profesorul Andrew Adamatzky de la laboratorul de calcul neconvențional al Universității West of England din Bristol a analizat modelele de vârfuri electrice generate de patru specii de ciuperci – enoki, split, gill, ghost și caterpillar gunfi.
El a făcut acest lucru introducând microelectrozi minusculi în substraturi colonizate de mozaicul de fire de hifă, miceliile lor.
„Nu știm dacă există o relație directă între modelele de vorbire dintre ciuperci și vorbirea umană. Posibil să nu existe”, a declarat Adamatzky. „Pe de altă parte, există multe asemănări în ceea ce privește procesarea informațiilor în substraturile vii din diferite clase, familii și specii. Am fost pur și simplu curios să compar”.
După această cercetare, publicată în Royal Society Open Science, s-a constate că aceste vârfuri se grupau adesea în trenuri de activitate, semănând cu vocabulare de până la 50 de cuvinte, și că distribuția acestor „lungimi de cuvinte fungice” se potrivea îndeaproape cu cea a limbilor umane. Branhiile despicate, care cresc pe lemnul în descompunerea și ale căror corpului de fructificare seamănă cu valuri ondulate de corali bine strânși, au generat cele mai complexe „propoziții” dintre toate.
Cele mai probabile motive pentru aceste valuri de activitate electrică sau menținerea integrității ciupercilor, analog cu urletul lupilor pentru a menține integritatea haitei, sau raportarea surselor nou descoperite de atractanți și repelenți către alte părți ale miceliului lor, a sugerat Adamtzky.
„Există şi o altă opţiune – nu spun nimic”, a spus el. „Vârfurile miceliului care se propagă sunt încărcate electric şi, prin urmare, atunci când vârfurile încărcate trec într-o pereche de electrozi diferenţiali, se înregistrează un vârf al diferenţei de potenţial”.
Indiferent ce reprezintă aceste „evenimente cu vârfuri”, ele nu par a fi aleatorii, a adăugat el.
Chiar şi aşa, alţi oameni de ştiinţă ar dori să vadă mai multe dovezi înainte de a fi dispuşi să le accepte ca fiind o formă de limbaj. Alte tipuri de comportament pulsatoriu au fost înregistrate anterior în reţelele fungice, cum ar fi transportul pulsatoriu de nutrienţi, posibil cauzat de creşterea ritmică în timp ce ciupercile caută hrană.
„Această nouă lucrare detectează modele ritmice în semnalele electrice, cu o frecvenţă similară cu cea a impulsurilor de nutrienţi pe care le-am găsit”, a declarat Dan Bebber, profesor asociat de bioştiinţe la Universitatea din Exeter şi membru al comitetului de cercetare în domeniul biologiei fungice al Societăţii Britanice de Micologie.