Vitiligo: Cauze, simptome si tratament
Vitiligo este o afecțiune de lungă durată în care porțiuni ale pielii își pierd culoarea. Această boală poate apărea la orice vârstă, indiferent de sex sau rasă sau etnie, și afectează între 0.5% și 2% din populație. Află tot ce trebuie să știi despre cum se manifestă această boală și opțiunile de tratament.
Vitiligo este o afecțiune cronică a pielii manifestată prin decolorare cutanată. Astfel, persoanele cu vitiligo se remarcă prin prezența unor pete albe pe piele, de dimensiuni diferite, pe anumite porțiuni sau pe întreaga suprafață a corpului. Dimensiunea perimetrului de piele afectată de vitiligo diferă de la o persoană la alta. Vitiligo se poate răspândi chiar și în zona ochilor, în interiorul gurii și pe scalp. În cele mai multe cazuri, zonele afectate rămân decolorate pe tot parcursul vieții.
Vitiligo este o afecțiune fotosensibilizantă, ceea ce înseamnă că zonele de piele decolorată sunt mai sensibile expunerii la soare față de restul pielii. Odată instalat, este dificil de anticipat în ce măsură și în ce ritm se va răspândi vitiligo pe corp. Procesul de extindere poate dura săptămâni, dar există cazuri în care petele apărute rămân la fel pentru luni sau ani întregi. Petele de vitiligo se remarcă cel mai ușor la persoanele cu piele închisă sau bronzată.
Vitiligo este o afecțiune cronică despre care specialiștii bănuiesc că ar fi de natură autoimună, iar cauzele apariției sale nu sunt în totalitate cunoscute. Apariția vitiligo determină pierderea melaninei, substanța responsabilă cu pigmentarea pielii. Melanocitele, celulele care produc pigmentul, nu mai funcționează normal la persoanele cu vitiligo, ceea ce înseamnă că producția de melanină este oprită.
Printre posibilele cauze asociate cu apariția vitiligo se numără:
- Prezența unei afecțiuni autoimune, în urma căreia sistemul imunitar devine hiperactiv și distruge melanocitele
- Un dezechilibru în organism cauzat de stresul oxidativ
- Arsuri solare grave sau expunerea la substanțe chimice nocive pentru piele
- Cauze neurologice sau ereditare
Vitiligo prezintă un singur simptom, cel al decolorării segmentate a pielii, fără a cauza alte neplăceri. Prima pată apare, de obicei, într-o zonă des expusă la soare. Pata se decolorează treptat, până ajunge complet albă. Petele de vitiligo sunt, de obicei, neregulate, dar uneori marginile acestora se pot inflama ușor, căpătând un ton rozaliu, care poate da mâncărime. În mod normal, însă, petele de vitiligo nu produc niciun fel de disconfort, iritație sau uscăciune a pielii. Practic, în afara decolorării, pielea afectată de vitiligo se comportă normal.
Vitiligo se manifestă diferit de la o persoană la alta. Astfel, unii pot avea câteva pete care se opresc relativ repede din dezvoltare și nu se mai extind, în timp ce alții pot dezvolta pete de mari dimensiuni, care se pot uni pe suprafețe întinse ale pielii.
Există două tipuri cunoscute de vitiligo, mai precis vitiligo non-segmental și vitiligo segmental. Vitiligo non-segmental se caracterizează prin pete simetrice, care se dezvoltă mai lent dacă nu apar pe aceeași porțiune a corpului (de exemplu, abdomen). Petele apar cel mai des în zonele de piele frecvent expuse la soare, precum față, gât și mâini, dar, în cazul acestui tip de vitiligo, mai pot apărea și în palme, pe brațe, în zona ochilor, pe genunchi, coate, picioare, zona axilei, zona genitală și rectală, și nas.
Există mai multe subcategorii de vitiligo non-segmental, după cum urmează:
Vitiligo generalizat – fără zone sau dimensiuni specifice ale petelor, fiind cel mai des întâlnit.
Vitiligo acrofacial – apare, cel mai des, în zona degetelor de la mâini și picioare.
Vitiligo al mucoasei – apare în jurul membranelor mucoase și al buzelor.
Vitiligo universal – cuprinde aproape tot corpul și este foarte rar întâlnit.
Vitiligo focal – se manifestă prin câteva pete rare, în zone discrete, și apare adesea la copii.
Tipul non-segmental este cea mai răspândită formă de vitiligo, acoperind aproape 90% dintre cazuri.
Vitiligo segmental se extinde mai rapid, dar specialiștii au constatat că este mai stabil și mai constant față de vitiligo non-segmental. Această formă este mai puțin întâlnită, afectând în jur de 10% din populația cu vitiligo. Petele nu sunt simetrice și apar mai des la copii și tineri. Forma de vitiligo segmental afectează, de obicei, o singură zonă de piele, și răspunde mai bine la tratamentele topice față de vitiligo non-segmental.
Complicații și riscuri vitiligo
Din cercetările actuale, nu se cunoaște nicio boală sau complicație de boală ce poate fi direct cauzată de vitiligo. Cu toate acestea, persoanele cu vitiligo prezintă un risc crescut de arsuri solare, sau, în cazuri mai grave, cancer de piele, pierderea auzului și modificări de vedere din cauza inflamării irisului.
De asemenea, fiindcă vitiligo este o boală autoimună, persoanele afectate sunt susceptibile altor boli de această natură, precum afecțiuni tiroidiene, boala Addison, diabet de tip 1 sau anemie pernicioasă. Deși majoritatea persoanelor cu vitiligo nu suferă de aceste boli, se recomandă un consult medical pentru evaluarea riscurilor de alte afecțiuni autoimune.
Dacă petele de vitiligo sunt vizibile, există riscul stigmatului social, care poate fi dificil de depășit. Persoanele cu vitiligo vizibil pot avea o stimă de sine scăzută și pot dezvolta afecțiuni psihice, precum depresie și anxietate, din cauza percepției celor din jur. Sentimentul de rușine este resimțit acut de persoanele cu piele închisă la culoare, unde petele sunt cel mai bine pronunțate din cauza contrastului – de altfel, în India boala este supranumită ”lepra albă”.
Persoanele cu vitiligo vizibil, care se simt deranjate de prezența petelor, sunt încurajate să comunice cât mai deschis cu prietenii și familia despre sentimentele lor cu privire la boală sau să apeleze la sfatul unui specialist.
Vitiligo se diagnostichează cu ușurință datorită manifestării evidente. Așadar, medicul va căuta să identifice, în special, pete în zona scalpului, genelor, sprâncenelor, nasului, buzelor și bărbiei, sau în zona spatelui, pentru a stabili forma de vitiligo – segmental sau non-segmental – și, dacă este vorba despre vitiligo non-segmental, să identifice subcategoria din care face parte. În funcție de tipul de vitiligo se poate stabili un tratament mai precis, dat fiind că vitiligo segmental este mai ușor de gestionat prin tratamente topice.
Forme de tratament în vitiligo
Specialiștii de la Academia Americană de Dermatologie susțin că vitiligo nu trebuie tratat ca pe o boală ci, mai mult, ca pe o problemă cosmetică. Deși este o afecțiune ce poate prezenta anumite riscuri și necesită monitorizare, o modalitate sigură și eficientă de a preveni complicațiile cele mai frecvente (arsurile solare) este utilizarea fotoprotecției. Aplicarea zilnică, indiferent de anotimp, a unei creme cu protecție solară pe zonele afectate vizibile, cum ar fi fața și scalpul, este recomandată de medicii dermatologi.
Pe lângă protecție, există câteva alternative de tratament și atenuare a petelor de vitiligo.
Fototerapia cu raze ultraviolete este de 2 tipuri: cu raze UVA și raze UVB. Terapia cu UVA se realizează la o clinică specializată și presupune, mai întâi, administrarea unui medicament care crește sensibilitatea pielii la lumina UV, după care pacientul va fi expus, în mai multe sesiuni, la doze ridicate de raze UVA. Progresul va fi vizibil după aproximativ 6-12 luni, în contexul a două sesiuni pe săptămână.
Terapia cu raze UVB este una dintre cele mai comune forme de tratament a bolii și poate fi efectuată și acasă, cu ajutorul unei lămpi cu lumină UVB. În acest fel, expunerea se poate realiza zilnic, ceea ce face tratamentul mai eficient. Dacă sesiunile se desfășoară la clinică, va fi nevoie de 2-3 sesiuni pe săptămână pentru a se vedea rezultate, iar perioada de tratament va fi mai lungă.
Terapia cu UVB este recomandată persoanelor cu pete extinse pe porțiuni mai mari de corp. În aceste cazuri, tratamentul se va face la o clinică sau spital specializat. Dacă este combinată cu alte forme de tratament, fototerapia cu raze UVB poate avea rezultate foarte bune asupra petelor de vitiligo. De luat aminte, însă, că nu s-a descoperit, până în prezent, un tratament de estompare definitivă a petelor de vitiligo.
Atunci când zona afectată este foarte extinsă, cu peste 50% din suprafața corpului acoperită de pete, depigmentarea este o opțiune viabilă. Această procedură presupune aplicarea unor tratamente topice pe bază de monobenzone, hidroquinonă sau mequinol, pentru decolorarea zonelor de piele neafectate, în așa fel încât să se creeze o uniformizare a culorii pielii.
Deși tratamentul este unul permanent, acesta poate sensibiliza pielea, iar expunerea îndelungată la soare este strict interzisă. Procesul de depigmentare poate dura între 12 și 14 luni, în funcție de culoarea naturală a pielii. De asemenea, depigmentarea este o opțiune bună pentru persoanele cu piele deschisă și foarte deschisă la culoare.
Micropigmentarea este o formă de terapie care utilizează pigment natural ce poate fi implantat în piele, pentru reuniformizarea tonului general al pielii. Micropigmentarea este adesea folosită în tratamentul petelor din jurul buzelor, nasului și sprâncenelor, mai ales în cazul persoanelor cu piele mai închisă la culoare.
Există mai multe proceduri care intră sub spectrul de tratament sau camuflare cosmetică și sunt folosite, în special, în cazurile mai ușoare de vitiligo. Camuflarea cosmetică presupune utilizarea de plasturi, creme sau produse de machiaj destinate atenuării contrastului dintre pete și restul de piele. Se recomandă alegerea unor produse cât mai aproape de culoarea naturală a pielii. De asemenea, în cazul cremelor și produselor de machiaj, dacă sunt corect aplicate, pot rezista până la 18 ore pe față și 96 de ore pe restul corpului, deoarece majoritatea acestora sunt rezistente la apă și transfer.
O opțiune de camuflare cosmetică de durată este tatuarea zonelor decolorate. De asemenea, multe persoane apelează la tratamente naturiste, prin aplicarea topică de alimente bogate în vitamina C, precum portocale, lămâi, căpșuni sau kiwi, care au rol depigmentant.
Măsuri de prevenție și stil de viață
Cea mai bună măsură de prevenție împotriva arsurilor solare și a altor complicații cauzate de expunerea la soare, în raport cu fotosensibilitatea specifică petelor de vitiligo, este utilizarea unei creme cu protecție solară în mod regulat și evitarea expunerii la soare.
După cum am amintit mai sus, această boală poate impune un stres psihic deosebit din cauza percepției sociale, prin urmare este important ca orice stimul negativ resimțit din cauza aspectului petelor de vitiligo să fie adresat, fie în prezența prietenilor și familiei, fie într-un cadru specializat, la medicul psiholog sau dermatolog.
Aprobarea cremei topice cu ruxolitinib atât în SUA, cât și în Europa aduce noi abordări pentru gestionarea vitiligoului și deschide calea pentru dezvoltarea de noi medicamente țintite topice sau orale, spun autorii unui studiu de dată recentă.
Informații utile despre vitiligo
În ceea ce privește manifestarea bolii la copii, aceștia manifestă, în special, forme de vitiligo non-segmental, iar unii copii pot avea simptome mai rar întâlnite, precum albirea prematură a părului și depigmentarea buzelor. Deși rasa nu este un element relevant în privința copiilor cu vitiligo, s-a remarcat, de-a lungul timpului că cei cu piele mai închisă la culoare sunt mai predispuși la dezvoltarea bolii.
Femeile însărcinate cu istoric de boli autoimune în familie sau cu afecțiuni tiroidiene trebuie să își verifice funcția tiroidiană în primele săptămâni de sarcină, iar, în cazul prezenței unor dereglări sau afecțiuni, se va discuta cu medicul endocrinolog despre opțiuni de prevenție și tratament. Deși una dintre cauzele presupuse ale bolii vitiligo este transmiterea pe cale ereditară, nu se cunoaște cu exactitate care este riscul transmiterii acestei afecțiuni de la mamă la făt.
Există numeroase concepții eronate cu privire la vitiligo, iar cea mai populară este legată de aspectul contagios al bolii. Acest lucru nu este adevărat, vitiligo nu se transmite prin contact direct sau atingere și nu afectează persoanele din jur. Boala vitiligo nu este periculoasă, atât timp cât este gestionată, iar pielea decolorată este ferită de soare. Boala vitiligo nu afectează, în mod special, copiii și nu reprezintă un pericol pentru femeile însărcinate.
De asemenea, se presupune, în mod eronat, faptul că vitiligo afectează cu preponderență anumite rase. Statistic vorbind, într-adevăr, persoanele cu piele închisă la culoare sunt mai afectate, dar este de reținut că boala afectează toate rasele, în egală măsură. Nu în ultimul rând, boala vitiligo nu are nicio legătură cu albinismul, lepra sau cancerul de piele. Vitiligo este o afecțiune separată, care are un fond autoimun.
Cum îți protejezi pielea la plajă?
Persoanele cu vitiligo trebuie să fie mult mai atente în ceea ce privește expunerea la soare, deoarece pielea decolorată este mai sensibilă, deci mai predispusă arsurilor solare și altor complicații cauzate de radiațiile ultraviolete. Așadar, protecția solară este absolut esențială și e important ca persoanele cu vitiligo să folosească un produs cu SPF 50 pe toată suprafața corpului.
În cazul persoanelor cu pete extinse pe suprafețe mari ale corpului, statul la plajă nu este recomandat, dacă este cu scop de bronzare. Se poate sta, în schimb, în scop recreativ, sub umbrelă, cu fotoprotecție temeinică și petele decolorate acoperite cu haine sau eșarfe.