Ne facem analize, luăm medicamente, dar nu mergem la cauza directă a suferințelor noastre – lipsa iertării. Când sufletul ne doare, și trupul ajunge să sufere.
Când sufletul ne doare, și trupul ajunge să sufere.
Ne face analize, căutăm medicamente care blochează doar efectele, uitând să mergem mai departe, spre cauza directă a suferințelor noastre. La baza multora dintre bolile pe care le trăim stă lipsa iertării. În general, acest diagnostic este privit cu reticență.
Aceasta pentru că preferăm să ni se vorbească tot în limbajul corpului nostru, cu analize scrise pe hârtie și cu remedii ce se găsesc aliniate, frumos și la îndemână, în numeroasele farmacii care promit răspunsuri simple, cumpărate cu bani.
Păstrăm în noi resentimente vechi, dureri neiertate, efectul acestora în suflet fiind asemănător otrăvurilor, care mai apoi se manifestă în bolile trupului.
Iertarea este cel mai eficient tratament, pentru că ne eliberează de sentimentele sau emoțiile negative care întrețin durerea și, prin aceasta aducând vindecarea.
Atunci când nu iertăm, păstrăm mânie ascunsă în „ținerea de minte a răului”, amărăciune, autocompătimire. Și ne baricadăm în noi înșine după zidurile de durere care nu dispar doar dacă ne întoarcem privirea de la ele.
E nevoie de timp pentru a ierta. E nevoie de răbdare cu noi, pentru a nu ne pierde pe acest drum, fie în uitarea răului care este doar o ascundere a unei răni ce va ieși iar la suprafață, fie pentru a ne desprinde de gândurile și scenariile în care noi ne facem dreptate, crezând în mod greșit și inutil că așa se va vindeca durerea pe care o trăim.
A ierta nu înseamnă a scuza, a accepta comportamentul celui care ne-a rănit sau a-l scoate de sub orice responsabilitate pe acela sau chiar pe noi. Este esențială înțelegerea faptului că iertarea nu este un act de dreptate, ci o faptă de iubire care îl poate reabilita pe cel vinovat și care nu va elibera pe noi înșine.
Când iertăm, se întâmplă cu adevărat ceva extraordinar, dar cu noi, nu cu cel iertat. Acesta poate conștientiza și el minunea și își poate schimba atitudinea sau comportamentul, dar puterea iertării se manifestă cu adevărat în noi înșine.
Iertăm, pe noi ne vindecăm, nouă ne dăruim pacea, nouă ne dăm puterea de a ne ruga pentru celălalt și, astfel, lăsăm loc ca vindecarea să se producă, recuperând astfel acele părți din noi blocate în conflict și neacceptare.