Originea misterioasă a cuvântului „abracadabra” și diferitele sale utilizări de-a lungul istoriei
„Pe o bucată de papirus scrieți „abracadabra” de mai multe ori, repetându-l pe rândul următor dar eliminând literă, astfel încât încetul fiecare literă să se piardă, rămânând doar litera inițială. Continuați până când această ultimă literă formează vârful unui triunghi. Nu uitați să înfășurați papirusul în pânză și să îl atârnați de gât”, scria un înțelept roman pe nume Serenus Sammonicus în secolul al II-lea d.Hr. În „Liber Medicinalis”. Aceasta este, până în prezent, cea mai veche mențiune a acestui cuvânt misterios.
Povestea faimosului cuvânt „abracadabra” nu începe în cinematografie, nici în alte spectacolele, ci în nevoia omului de a se agăța de viață atunci când un pericol de neînțeles alterează totul. Dacă multe boli formează și astăzi perimetrul acestui pericol de neînțeles, căutarea de remedii și leacuri prezintă un parcurs aparte în istoria omenirii.
Abracadabra ar putea proveni din cuvântul aramaic „avra c’dabrah” sau din cuvântul ebraic „abra kedobar”
Mai multe surse plasează originea cuvântului abracadabra la începutul tradiției iudeo-creștine.
Cuvântul ar putea să provină din expresia aramaică „avra gavra”, care, potrivit Vechiului Testament, este ceea ce a spus Dumnezeu în a șasea zi: „Eu voi crea omul”.
Dar aceasta este doar una dintre posibilități.
Alții spun că ar putea proveni din cuvântul aramaic „avra c,dabrah” sau din cuvântul ebraic „abra kebodar”, care înseamnă „eu creez cuvântul” sau „s-a întâmplat așa cum a fost spus”. Este o maximă talmudică care exprimă credința că vorbirea are puterea de a face lumea să existe.
De asemenea, alți cercetători cred că abracadabra provine din aramaică și ebraică, dar consideră că sensul este complet diferit, cum ar fi „dispare ca acest cuvânt” (abhadda kedkabhra) sau „aruncă-ți fulgerul spre moarte” (abreq ad habra).
Există și alte căutări de sens care urmează ipoteza că abracadabra provine din aceste limbi semitice, dar și altele care urmează căi diferite.
Printre multele adunate de Criag Conley în cartea „Magic Words: A Dictionary”, se numără cea care susține că abracadabra era divinitatea supremă a asirienilor, până la cea care spune că este o denumire a părintelui algebrei, Abu Abdullah abu Jafar Muhammad ibn Musa al-Khwarizmi, matematician arab din secolul al IX-lea.
Sau chiar că abracadabra este o expresie inventată de astronomii antici pentru a descrie constelația Taurus (Taur), potrivit astronomului Samson Arnold Mackey în 1822.
„Kadavra” în limba turcă înseamnă „cadavru”, așa că nu este ciudat să ne gândim că această scurtă incantație s-a născut din dorința de a extrage pericolul din corp. Deși originea exactă a conceptului este necunoscută, unii o trimit și la ebraicul „Ab, ruach, dabar” („Tată, Duh Sfânt, cuvânt) sau „Abrai seda brai” (”Pleacă, duh rău, pleacă”) în schimb. Dar există și istorici care îl plasează în cuvântul la fel de magic „abraxas”, ale cărui litere, în numerologia greacă, însumează 365, numărul de zile din an. S-ar putea ca înțelepții timpurii să fi crezut că acesta este un cuvânt puternic și să fi creat cumva „abracadabra” și să-l fi transformat într-un „leac”.
Prima sa utilizare cunoscută
Cu mult înainte de a fi folosit pentru a face iepurii să apară în pălării goale, cuvântul abracadabra era folosit pentru lucruri banale, cum ar fi alungarea demonilor și a morții și tratarea bolilor.
Așa cum am menționat la începutul acestui articol, prima sa utilizare cunoscută apare în „Liber medicinalis” (cunoscut și sub numele de ,De Medicina Praecepta Saluberrima”).
Este opera lui Serenus Sammonicus, despre care nu se știu prea multe, dar care era considerat un înțelept și a fost medicul împăratului roman Caracalla.
Printre tratamentele și remediile din cartea sa se numără unul pentru „febra mortală pe care grecii o numeau „hemitritain”.
„Cuvântul nu a fost niciodată tradus în latină, fie pentru că natura limbii nu permite acest lucru că părinții, crezând că a face acest lucru ar fi dăunător pentru copiii lor, nu au dorit să-i dea un nume”, a scris Sammonico.
El se referea la ceea ce cunoaștem astăzi drept malarie, care a devastat Roma antică.
Pentru a o vindeca, el recomandă ca pe o bucată de papirus să se scrie cuvântul abracadabra repetându-l pe rândul următor, dar eliminând ultima literă, astfel încât încetul cu încetul fiecare literă să se piardă, până când rămâne doar litera inițială, iar această ultimă literă formează vârful unui triunghi. Ulterior, această bucată de papirus trebuia purtată la gât.
Ideea era că boala va dispărea odată cu dispariția cuvântului abracadabra.
Sammonicus a prescris, de asemenea, ungerea corpului cu grăsime de leu pentru a trata febra, dar ceea ce a supraviețuit a fost utilizarea acestui cuvânt, despre care există scrieri în diferite culturi și locuri.
Apare, de exemplu, gravat pe unele dintre pietrele Abraxas folosite cu talismane de Basilideeni, secta gnostică din secolul al II-lea fondată de Basilide din Alexandria.
Acesta făcea parte dintr-o formulă magică prin care se invoca ajutorul spiritelor binevoitoare pentru a combate bolile și a aduce noroc.
De asemenea, apare în „Arborele cunoașterii” (Etz ha-Da at), un mic codex scris de Elisha ben Gad din Ancona în Italia secolului al XVI-lea.
Prima dintre incantațiile care apar în această carte este un „leac din cer” pentru „orice fel de febră” și începe prin a spune.
„Av ar avra avrak avraka avrakal avrakala avrakal avraka avrak avra avra avr avr”.
După cum subliniază Zsofi Buda pe blogul Bibliotecii Britanice, este ușor de identificat în această vrajă cuvântul magic „abracadabra”.
La el ca în multe alte locuri, în Anglia, până în secolul al XVIII-lea, abracadabra încă mai dădea speranțe de vindecare, după cum nota Daniel Defoe, autorul romanului „Robinson Crusoe”, în cartea sa din 1722, „Jurnalul din anul ciumei”.
El a deplâns faptul că oamenii se bazau pe înșelătorii ”ca și cum ciuma (bubonică) nu ar fi altceva decât un fel de posedare a unui spirit rău „recurgând la superstiții pentru a o ține departe, inclusiv” hârtii legate cu atâtea noduri; și anumite cuvinte sau cifre scrise pe ele, în special cuvântul abracadabra, format într-un triunghi sau într-o piramidă”.
Cei care aveau încredere în talismane încă urmau instrucțiunile date cu secole în urmă de Serenus Sammonicus: le purtau timp de nouă zile și apoi se descotoroseau de ele, aruncându-le peste umărul stâng înainte de răsărit, într-un râu care curgea de la vest la est. Totul în zadar.
Erau și cei care purtau amulete cu vârful triunghiului îndreptat în sus, pentru a atrage norocul.
La începutul secolului al XIX-lea, odată cu apariția obsesiei britanice pentru spiritualism celebrul ocultist englez Aleister Crowley a decis să își însușească cuvântul magie.
El a reconstruit abracadabra printr-o reformulare cabalistică ca „abrahadabra” în lucrarea sa „The Book of the Law”, în care a subliniat principiile de bază ale noii sale religii, Thelema.
Potrivit acestuia, abracadabra era „Cuvântul Eonului, însemnând Marea Lucrare îndelinită”.
Până atunci, cuvântul își pierduse presupusa putere vindecătoare, dar în același timp căpătase o alta, pe măsură ce magicienii îl încorporau în repertoriile lor.
Astfel, ca prin farmec, din primele decenii ale secolului al XIX-lea, abracadabra a devenit incantația pe care mulți dintre ni o cunoaștem din copilărie.