Leacuri miraculoase, dezvăluite de un mare călugăr din Țara Sfântă. Fac minuni în bolile digestive, afecțiunile de colon, psoriazis și multe, multe altele!
Leacuri neștiute destăinuite de monahul Filotheos din Munții Carantania
După zile în șir de călătorii în Țara Sfântă, într-o binecuvântată zi de vineri am făcut popas pe malul drept al Iordanului, chiar acolo unde se spune că ar fi adevăratul loc al Botezului Mântuitorului Hristos.
Clima blândă din acea zonă te face să te uiți până și cele mai aprige vicisitudini ale vieții, învăluindu-te într-o boare, care eu personal nu știu dacă are vreun nume, dar trăiește senzația că te poartă pe aripi de îngeri.
După ce mi-am primenit trupul și sufletul în apa Iordanului, am ridicat privirea spre cer și l-am dat slavă lui Dumnezeu pentru acest dar minunat. În locul acesta încărcat de spiritualitate, bucuria mea a fost întregită de cunoașterea unui monah frec, viețuitor al Munților Carantania, care m-a făcut să înțeleg cum se poate ajunge la vindecarea sufletească, dar cât de ușor te poți vindeca și trupește, doar cu plante și fructe din Grădina Domnului.
Întâlnirea cu călugărul grec
Am pășit cu sfială de treptele care coboară până la apa Iordanului și mi-am spălat fața cu apa aceea rece ca gheața, o apă pe cât de tulbure, pe atât de binefăcătoare. În momentul în care am atins apa, m-am trezit ca dintr-un vis, cu o bucurie în suflet, pe care n-o mai încercasem niciodată, trăind sentimentul curățirii trupești și sufletești în același timp. Pentru o clipă am simțit boarea aceea călduță, ca și cum respirația Mântuitorului cobora peste locul acela sacru, spre a ne răsplăti cu u dulce binecuvântare.
Cu această limpezime a privirii, dar și a trupului, mi-am simțit sufletul mai curat decât oricând și nu puteam să-mi explic de unde atâta prospețime, acolo, în imediata apropriere a deșertului? Cu mintea frământată de semne de-ntrebare, am început să urc, iar când am ajuns lângă grupul cu care venisem, un bătrân, coborât parcă din Pateric, m-a făcut să tresar.
Monohul Filotheos viețuiește în Muncții Carantania, iar o dată pe lună coboară să ia apă din Iordan, semințe și fructe. De la el am aflat taine ale tămăduirii cu această apă, dar și alte leacuri cu plante și fructe care rodesc pe pământul arid al Țării Sfinte. Rămânând gânditoare, într-un loc de unde într-o perspectivă îndepărtată aveam Iordanul cu întortocheata lui șerpuire, iar din cealaltă grupul de monahi cu care venisem, ei bine, în locul acela, am simțit cum coboară lumina amiezii peste fețele îngândurate ale tuturor.
Multă vreme, am încercat să descifrez tăcerea care pusese stăpânire peste noi toți, dar n-am reușit cu niciun preț. M-am așezat lângă călugărul a cărui rugăciune părea că nu se va termina niciodată și priveam cum își trece degetele pe metanier, nefiresc de repede, cu privirea fie în pământ, fie de-a lungul râului. Un grilaj de fier, care întâmplător era între noi mă împiedica să vă foarte bine cum curge rugăciunea, motiv pentru care i-am făcut semn maicii Pelaghea să îl surprindă într-o fotografie.
S-a mâhnit foarte tare monahul și, ridicându-se, ne-a rugat să ștergem imaginea surprinsă, pentru că viața lui actuală este departe de cele lumești și nu-și dorește să smintească pe cei care-i știu obiceiul de a se ruga în locuri numai din mine erau într-un război total. I-am luat cu repeziciune de nedescris aparatul măicuței și l-am băgat în geantă, motivând că acolo sunt toate pozele mele de la Iordan și că voi șterge și a cea fotografie. Au urmat momente de tăcere și rugăciune, după care monahul ne-a binecuvântat și ne-a uns cu sfântul mir, pe fiecare împarte. Era semn că ne-a iertat.
Monahul Filothes trăiește în Pustia Carantaniei
Am plecat de la Iordan, dar în drumul până la mașina care ne aștepta, întâmplarea a făcut să ajung iar lângă monah. De data aceasta am făcut cunoștință și am aflat că se numește. Filotheos. A fost medic la Atena timp dr nouă ani, după care și-a pierdut soția, în timp ce-i aducea pe lume o fiică. Au murit amândouă, iar tânărul medic de atunci, rămas singur, a ales calea monastică, viețuind timp de zece ani la două mănăstiri din Grecia.
A plecat apoi într-un pelerinaj în Țara Sfântă și a rămas aici pentru totdeauna. După trei ani de viață de obște la Mănăstrirea Sfântul Sava, atras fiind de pustnicie, s-a retras în Munții Carantania, unde viețuiește și astăzi. Nu mi-a dat prea multe amănunte despre locul și modul în care trăiește, dar am înțeles că o dată la o lună sau două coboară să se spovedească și să se împărtășească și tot atunci își face provizii pentru următoarea perioadă de timp. Întrebându-l ce face în momentele de slăbiciune trupească și cum își tămăduiește bolile, am avut bucuria de a mă îmbogăți cu o mulțime de taine duhovnicești și leacuri numai de le știute, pe care la rându-i le-a aflat de călugării bătrâni, pe care îi găsise în acele locuri.
„Nardul nu tămăduiește fără rugăciune”
Totul a început de la o banală întrebate a mea, prin care voiam să știu de unde aș putea cumpăra o sticluță cu mir, care să fie identic cu acela cu care ne-a uns părintele. După ce a zâmbit îngăduitor, monahul mi-a explica: „Mirul acela care se comercializează și pe care îl căutați dumneavostră, turiștii, este doar o umbră de mir. Acesta (și îmi arată o dată sticluța ) este mir de nard curat. Nardul nu este întotdeauna din cel mai bun.
Există mai multe soiuri, ceea ce vedeți aici se folosește la Marele Mir. Când am venit din Grecia, aveam mari probleme cu circulația periferiză, dar de câtiva ani buni, pun 10 ml de ulei de nard în 100 ml ulei extravirgin de măsline și mă masez cu el în fiecare seară. Uite-așa am scăpat și de varice, dar acelea nu se masează, ci doar se ung foarte ușor. Este minunat nardul, mai ales când corpul ăsta vlăguit dă semne că se slăbește.
Ungerea tâmplelor cu ulei de nard alungă oboseală și revigorează organismul. Vă dați seama cam cum percepe organismul uman tratamentul acesta trupesc cu nard, dar cât de mult amplifică rugăciunea toate aceste miresme. Ceea ce se comercializează este un mir falsificat. Vin creștinii din lume și se întreabă de ce leacurile aflate de la monahi nu-și fac efectul?
Păi cum să și-l facă, dacă el doar miroase a nard, fără să posede toate calitățile terapeutice ale nardului natural. Și mai e ceva, nardul este un leac ce nu tămăduiește fără rugăciune! Să spuneți asta la toți creștinii!”.
Rubarda de deșert, singurul leac din Munții Carantania
Mă-întreb cum vă puteţi trata cu plante, aici în plin deşert? Din câte știu, apa este esenţială pentru viața fiecărei plante, dar în Munţii Carantania spuneaţi că nu există nici o sursă de apă, până și apa de băut trebuie drămuită cu mare grijă. Și-atunci, cum e cu putinţă să aveți plante de leac în condiţiile în care faceţi atâta drum doar pentru avea rezerve de apă pentru băut? Ce ştiţi voi, oameni dragi?! Dumnezeu, de multe ori este mai grijuliu cu viața plantelor, pentru că au și ele un rost în lumea asta.
Și mai sunt plante, care își iau singure apa, chiar dintr-un teren pe care nici firul de iarbă nu s-ar încumeta să crească. Ați auzit de rubarda de deșert? Bineînțeles că nu? Puțini sunt cei care auzit de această plantă de leac a deșertului. Spre deosebire de plantele adaptate la această climă, rubarda deșertului își colectează singură apa, prin frunzele ei mari, străbătute de șanțuti, prin care apa este dirijată spre baza plantei, prelingându-se până la rădăcină. E ca și cum s-ar autoiriga. Tulpinele și rădăcinile acestei plante sunt foarte sănătoase, din ele obținându-se un suc detoxifiant, folosit ca leac al afecțiunilor hepatice. Cine nu cunoaște însă această plantă, sau îi consumă frunzele, poate chiar șă și moară, datorită efectului foarte toxic al frunzelor.
Când am venit din Grecia, aveam ciroză hepatică descompensată. După ce m-am retras în munți, hrana de bază era rubarba deșertică, pe care o tăiam sun formă de cubulețe, și o lăsam la soare, apoi o storceam, consumând-o ca pe o ciorbă, cu pâine uscată, când aveam; când nu, beam pur și simplu zeama aceea obținută de tije. Un părinte rus spunea că datorită antioxidanților, vitaminelor și mineralelor sucul acela are rolul de a întări imunitatea organismului și de ține departe bolile digestive.