Stimularea ovariana: ce este, când este necesara, cum se realizează
Stimularea ovariană este un proces ce are drept scop maturizarea mai multor foliculi ovariene. Acestea este utilă pentru tehnicile de reproducere asistată, când se dorește obținerea unei sarcini. Rolul stimulării ovariene este foarte important, luând în considerare faptul ca 25% dintre femei au probleme cu infertilitatea.
Ce este stimularea ovariană controlată?
Stimularea ovariană controlată este adesea utilizată în tratarea infertilității.
Aceasta nu anulează cauza infertilității, dar este șansa de a obține o sarcină.
Rata de succes diferă în funcție de mai mulți parametri, precum:
v Vârsta femeii;
v Calitatea spermei bărbatului;
v Prezența factorilor favorizanți ai infertilității.
Metoda constă în administrarea unor hormoni de sinteza. Aceștia sunt administrați zilnic, imitând producția normală de hormoni. Este important de menționat ca stimularea ovariană diferă de inducerea ovulației. În cazul inducerii ovulației, la sfârșitul tratamentului este eliberat un singur ovocit.
Spre deosebire de această, stimularea ovariană determină eliberarea a 3-4 ovocite.
Când se recomandă stimularea ovariană?
Stimularea ovariană controlată este recomandată în cazul femeilor care nu reușesc să obțină o sarcină, într-o perioadă de 6 luni în care au avut acte sexuale neprotejate. În astfel de situații, este indicat a consulta un medic specializat în problema infertilității.
Stimularea ovariană controlată este utilă în următoarele situații:
v Anovulație (nu există ovulație)
v Endometrioza.
Cum se realizează stimularea ovariana?
Stimularea ovariană are la bază 3 etape importante. Acestea constau în: administrarea gonadotropinelor – acestea au rolul de a stimula secreția hormonilor sexuali, care au rol în determinarea eliberării ovocitelor.
v Administrarea inhitorilor ovulației – aceștia au rolul de a controla procesul ovulației. În funcție de reacțiile hormonale care au loc în cadrul organismului femeii, medicul va recomanda administrarea inhibitorilor ovulației, pentru a controla momentul când acesta se produce.
v Declanșarea ovulației.
Gonadotropinele
Ganodotropinele sunt hormoni ce sunt produși în mod normal, în organismul femeii. Aceștia au rol în stimularea ovulației, atunci când se află în concentrație mare. Pe parcursul ciclului menstrual concentrația acestora în sânge crește în apropierea ovulației, iar ulterior, scade.
Administrarea hormonilor sintetici contribuie la menținerea concentrației crescute a acestora în sânge. În acest fel, ovarul este stimulat să determine maturizarea a mai mult de un folicul.
Hormonii gonadotropi sunt în număr de doi:
v FSH (hormonul (foliculostimulant) – este implicat în selecția maturarea foliculilor ovariene.
v LH (hormonul luteinizant) –are rol în dezvoltarea și maturarea ovocitelor.
În forma lor sintetizată, aceștia se găsesc sub următoarele denumiri:
v GONAL F, PUREGON ( conține FSH);
v MENOPUR, MENOGON, MERIONAL, HUMEGON (conține FSH/LH în proporție de 1/1);
v PERGOVERIS (are și componenta sa atât FSH, cât LH în proporție de 2/1);
v LUVERIS (conține LH).
Inhibitorii ovulației
Aceștia sunt folosiți pentru a inhiba ovulația înainte de puncția ovariană.
Administrarea că se pot face pe tot parcursul stimulării ovariene. Astfel, se asigură că se pot extrage mai multe ovocite. Inhibitorii ovulației acționează asupra receptorilor de GnRH (hormonul eliberator de ganodotropine -FSH și LH ).
Pentru inhibarea ovulației se utilizează:
v Analogi GnRH: DIPHERELINE, DECAPEPTYL, SUPREFACT – aceștia sunt utilizați pe întreg parcursul stimulării, pentru inhibarea ovulației înainte de puncția ovariană. Prin folosirea acestor substanțe, recrutarea foliculara este îmbunătățită. Aceasta se datorează faptului ca foliculii se dezvoltă ca urmare a administrării hormonilor stimulatori, dar ovulație prematură este prevenită.
v Antagoniști GnRH: CETROTIDE, ORGALUTRAN – antagoniștii sunt utilizați în doza unică sau în multiminidoze, doar când foliculii ating anumite dimensiuni. Astfel, este inhibată maturarea foliculilor înainte de puncție. Avantajul utilizării antagonistilor de GnRH contă în faptul că au mai puține efecte adverse, comparativ cu analogii de GnRH.
Declanșarea ovulației
Pentru declanșarea ovulației se administrează hormonul gonadotropina corionică (hCG). Aceștia se regăsește în cadrul următoarelor preparate: PREGNYL, OVITRELLE PROFASI.
Administrarea se face în doza unică, doar când foliculii au atins dimensiunea optimă, adică au un diametru mai mare de 18 milimetri.
Acest hormon determină maturarea ovocitelor și apariția modificărilor foliculare de dinaintea ovulației.
La aproximativ 36de ore de la administrarea acestui hormon, are loc ovulația. Cu toate acestea, recoltarea ovocitelor se face înainte de ovulație, pentru a evita ruperea foliculilor și eliberarea ovocitelor în cavitatea abdominală.
Este important de menționat ca hormonul hCG este și marker de sarcină, acesta fiind secretat de către placenta. La femeile la care s-au administrat preparate pe bază de hCG, testul de sarcină se poate efectua după 10-12 zile de la puncție. Dacă se efectuează mai devreme, hormonul detectat poate fi cel din compoziția preparatului și nu cel secretat de placenta, obținându-se, în acest fel, un rezultat fals pozitiv.
Monitorizarea pe parcursul stimulării ovariene
Pe durata întregului proces de stimulare ovariană, femeia este monitorizată atent. Principalele investigații recomandate sunt:
v Dozarea hormonilor – determinarea nivelului de hormoni se realizează prin intermediul analizelor de sânge. Rezultatele obținute sunt interpretate și, pe baza acestora, se ajustează dozele de medicamente.
v Ecografia – prin intermediul acestei metode imagistice, sunt vizualizați foliculii ovarieni. Astfel, aceștia sunt evaluați periodic, pentru a determina când ating dimensiunile necesare pentru ovulație, câți se vor maturiza și localizarea acestora.
Stimulare ovariană – durată
Stimularea ovariană se face conform unui protocol bine stabilit. Există mai multe variante de protocoale, dar medicul va alege metoda cea mai potrivită condiției medicale a pacientei. În medie , durata unui ciclul de stimulare ovariană este de 21 de zile.
Pe durata stimulării ovariene este necesară administrarea zilnică a hormonilor de sinteză. Administrarea se face intramuscular, de către pacientă. Deși pare complicat, această etapă nu este dificilă datorită existenței unor dispozitive asemănătoare unui stilou, ce conțin substanța activă. Acestea sunt ușor de utilizat, singurul element important fiind consecvența administrării dozelor corespunzătoare. Este esențială respectarea fiecărei doze, pentru a asigura reușita tratamentului.
Efecte secundare ale stimulării ovariene
Stimularea ovariană nu este lipsită de efecte adverse, dar acestea nu sunt intense și nu împiedică desfășurarea activităților cotidiene. Printre cele mai frecvente efecte adverse se află:
v Cefalee (durere de cap)
v Bufeuri (doar temporar)
v Indispoziție
v Lipsa apetitului
v Disconfort abdominal
v Disconfort la locul injecției (apariția echimozelor -vânătăi)
v Senzația de picioare grele
Aceste simptome sunt temporare și sunt doar pe perioada administrării medicamentelor. După ce stimularea ovariană s-a încheiat, simptomele se ameliorează până la dispariție.
Un efect destul de frecvent la începutul utilizării tehnicilor de reproducere asistată era hiperstimularea ovariană. Aceasta se maniestă printr-o secreție foarte mare de estradiol și prin dezvoltarea unui număr exagerat de foliculi ovarieni. În prezent, hiperstimularea este prevenită prim monitorizarea atentă a reacțiilor organismului și prin adaptarea dozelor în funcție de acestea. Pot exista situații când este necesară întreruperea tratamentului.
Susținerea hormonală
Terapia hormonală nu se încheie realizarea puncției. Astfel ca, după realizarea transferului de embrioni, se administrează un tratament ce are rolul de a favoriza implantarea și menținerea ulterioară a sarcinii. În acest mod, șansele de succes în obținerea sarcinii cresc considerabil.
În primele 10-12 săptămâni de sarcină, este indicat a urmat un tratament ce conține atât estrogen, cât și progesteron, în doze optime. Pot fi recomandate următoarele:
v Progesteron (UTROGESTAN) – se administrează vaginal sau oral;
v Estrogen (ESTROFEM, PROGYNOVA).
Stimularea ovariană constă în administrarea unor hormoni de sinteza, ce au rol în dezvoltarea mai multor foliculi ovarieni, cu scopul obținerii ovocitelor. Acestea sunt fertilizate și transferate în uter, la sfârsitul acestui proces obținându-se sarcina. Este important ca stimularea ovariană să fie realizată sub supravegherea unui medic cu experiență, pentru a reduce efectele secundare nedorite, precum hiperstimularea ovariană.