Tot ce trebuie să știi despre sănătatea mintală. Afecțiunile psihice – cauze, factori de risc, semne, manifestare
Prevenția în sănătatea mintală are o istorie de mai bine de 100 de ani pentru ca la începutul secolului XX a fost lansat conceptul de igiena mintală. Dar prevenția reală în acest domeniu medical se face abia din anii 1980, pentru ca atunci au fost identificat factorii de risc ( individuali, sociali, economici, de mediu ).
Conform OMS, sănătatea mintală reprezintă „starea de bine subiectivă, sentimentul de auto-eficacitate, autonomie, competența, dependența între generații”. O sănătate mintală bună este un sentiment general de bunăstare, încredere în sine și respect de sine.
Au fost identificate și definite până în prezent zeci de boli mentale. Acestea includ depresia, tulburări de anxietate ( tulburarea anxioasă generalizată, atacul de panică, tulburarea obsesiv – compulsivă, tulburarea de stres post traumatic ), tulburări de dispoziție ( tulburarea bipolară, depresia majoră ), schizofrenie, dependența de anumite substanțe și multe altele.
Cei mai mulți oameni se confruntă, de mai multe ori în viață, de probleme care țin de sănătatea mintală. De cele mai multe ori, aceste episoade le afectează respectul de sine. Cu toate acestea, cele mai grave situații sunt acelea în care asemenea stări se permanentizează, pentru că abia atunci se poate vorbi de o boală psihică.
Aici intră tulburarea afectivă bipolară ( boala maniaco – depresivă ), care este o boală recurentă în care perioadele de manie și depresie alternează cu episoadele normale.
Este vorba de disfuncții cerebrale care se manifestă prin:
- Pierderea memoriei
- Dezorientare
- Tulburări de comportament
- Poate fi vorba despre:
- Sindrom cerebral acut ( delirium )
- Sindrom cerebral cronic ( demență )
- Bulimia nervoasă
- Anorexia nervoasă
- Somatizarea reprezintă un stres psihologic care se manifestă prin:
- Tulburări digestive
- Tulburări cardiace
- Dificultăți respiratorii
- Tulburări musculo-genetice
- Manifestările acestea nu pot fi explicate printr-o boală organică.
Abuzul se definește prin:
Consumul oricare substanțe psihoactive ilicite indiferent de cantitate și frecventă;
Dacă substanța este legată sau medicamentoasă atunci abuzul este utilizarea excesivă în scopul obținerii plăcerii;
Absența toleranței și sevrajului;
Utilizarea recurentă a substanței în situații cu potențial de periculozitate (ex. sofatul);
Consecințe legale;
Continuarea utilizării substanței în pofida problemelor de natură personală și socială.
Simptomele toleranței ( nevoia acută de a crește dozele pentru a atinge efectul subiectiv al intoxicației și/sau efect diminuat la administrarea aceleiași cantități de substanță );
Simptomele sevrajului ( apare la oprirea sau diminuarea consumului și dispare când substanța este readministrată );
Dorința compulsivă de a utiliza substanțe;
Dificultatea de a controla consumul;
Comportament de căutare a substanței;
Dorința permanentă și încercări nereușite de a abandona consumul;
Abandonarea sau reducerea semnificativă a activităților ocupaționale, asociate și recreationale;
Continuarea utilizării substanței în pofida recunoașterii de către individ a problemelor somatice și psihice pe care aceasta i le provoacă sau i le exacerbează.
Intoxicația acută este un sindrom reversibil specific caracterizat de ingestia recentă a unei cantități de substanța suficiente pentru a produce modificări comportamentale maladaptative acute. Efectele somatice și psihice dispar odată cu eliminarea substanței, recuperarea fiind completă, exceptând situațiile în care au apărut leziuni ale țesuturilor sau alte complicații.
